Drumul ruşinii

S-ar cuveni să ne bucurăm că Ianis Hagi a debutat în Serie A la o zi după ce şi-a sărbătorit majoratul.

E un eveniment şi datorită faptului că Hagi jr. a devenit duminică după-amiază cel mai tânăr jucător român din istoria campionatului italian. Introdus în minutul 75 la Cagliari, unde Fiorentina va învinge cu 5-3, Ianis a pasat de zece ori bine, a câştigat două dueluri şi a recuperat tot atâtea mingi. Logic, presa şi publicul s-au grăbit să-l complimenteze.

Gazzetta dello Sport l-a notat cu 6, ca şi pe Tătăruşanu, completând cu „Suficient pentru viitor. Aplauze”. Corriere Fiorentino, versiunea toscană a reputatului Corriere della Sera, a remarcat că „A intrat agresiv şi motivat în joc”, iar La Nazione a scris că „în puţinul timp oferit şi-a arătat talentul”. Tifosii Fiorentinei au postat pe o pagină de social-media un mesaj emoţionant: „Avem răbdarea de a-l aştepta şi bucuria de a-l vedea jucând”.

Altminteri, încă de când a ajuns la Firenze, la jumătatea lunii iulie, Ianis a furnizat un permanent subiect de controversă, numeroşi compatrioţi contestându-l. Cu înverşunare, cu patimă, chiar cu ură, respectivii l-au jignit şi au şters pe jos cu el, dovadă câteva „panseuri” selectate de pe blogurile GSP: „N-are nici pe departe harul lui taică-su acest băiat de bani gata”, „MiniHagi nu va ajunge fotbalist”, „Italienii se vor lămuri curând ce plasă au luat”, „E ridicolă maniera în care e lăudat cu exagerare fiul aşa-zisului Rege”. „Doar erou în meciuri amicale contra unor echipe de amatori”, „Deocamdată e umflat de presă” etc., etc.

Chiar şi după prestaţia elogiată de la Cagliari, un user nu s-a sfiit să compare jocul lui Ianis cu, ce imaginaţie!, „o frecţie la un picior de lemn”. Asta în timp ce legendarul Antognoni, 73 de meciuri în squadra azzurra şi peste 400 în tricoul Viola, se declara încântat de Ianis. „Face cu mingea ce vrea”, l-a lăudat acesta.

Reamintind că, deşi puştan, Ianis a bifat 38 de meciuri pentru Viitorul, ba i-a purtat şi banderola de căpitan în 21 de întâlniri, nu-i exclus ca el să fi beneficiat de un regim privilegiat din partea tatălui său, patron şi antrenor la Ovidiu. Nu există mărturii clare, dar e posibil ca Gică să-i fi acordat fiului său o atenţie specială. Nu-i însă cazul să ne mirăm deoarece orice părinte îşi ajută copilul. Dar de aici până la a-i contesta vehement pe cei doi Hagi şi a-i bălăcări, căci nici seniorul n-a scăpat de critici, se întinde un drum foarte lung. Al lipsei de discernământ, de educaţie, de respect. Cu scuzele de rigoare, chiar de ruşine.

Vor zice unii că nu era cazul să mă ambalez din cauză că nişte tipi au sărit la gâtul lui Ianis. Că generalizez, aceştia fiind răzleţi, rari. Nu-i însă aşa. Corect, respectivii nu-s majoritari, dar nici puţini. A fost şi e dreptul lor să fie sceptici, să se îndoiască de Ianis şi de oricine. Dar n-au avut şi n-au dreptul, nu-l are nimeni, să duşmănească un băiat promiţător de 18 ani. Sigur, Ianis încă nu-i o certitudine, însă una e să exprimi o părere şi altceva să răneşti doar ca să-ţi dai importanţă. Poate că Hagi jr. nu se va ridica niciodată la nivelul așteptărilor. Dar el e de încurajat, nu de răstignit.

Recunosc că mi-e tot mai des teamă, îmi cer iar scuze, că reprezentăm un popor bolnav, care se vindecă greu sau deloc. Căruia nu-i nevoie să-i facă rău cineva din afară pentru că-şi face singur. Cu mâna, cu gura ori cu amândouă.