Fericirea lui Daum

Am convenit că „tricolorii” nu s-au putut exprima în Kazahstan din pricina arbitrajului ostil şi a suprafeţei de joc mizerabile. „Centralul” De Sousa le-a refuzat un penalty clar şi, părerea mea, unul discutabil. Cum nu l-a eliminat pe Ahmetov în […]

Am convenit că „tricolorii” nu s-au putut exprima în Kazahstan din pricina arbitrajului ostil şi a suprafeţei de joc mizerabile. „Centralul” De Sousa le-a refuzat un penalty clar şi, părerea mea, unul discutabil. Cum nu l-a eliminat pe Ahmetov în minutul 10, FRF are motive să-l reclame pe portughez la UEFA şi la FIFA, dar să vedem dacă nu se va răzgândi. Oricum, spre deosebire de discursul de la Bucureşti, Burleanu va trebui să evite acuzaţia de „rea-credinţă” la adresa arbitrului. Preşedintele e tânăr, aşa că n-ar strica să-i şoptească cineva că vorbele contondente deranjează la Nyon şi la Zurich.

În privinţa terenului, lucrurile sunt clare. Acesta nu trebuia omologat după ce kazahii au primit, în 2002, acceptul de a participa în competiţiile bătrânului continent. Când afirmăm că pe Astana Stadium se poate practica orice, ţurcă, oină ori bambilici, numai fotbal nu, ne place să menţionăm că n-au bătut acolo în UCL nici Atletico Madrid (0-0), nici Galatasaray (2-2). Corect, dar în cursa pentru Euro 2016, cu excepţia Letoniei, au câştigat pe arena respectivă toate componentele grupei: Cehia cu 4-2, Islanda cu 3-0, Turcia cu 1-0 şi Olanda cu 2-1. N-ar strica să ne întrebăm de ce noi nu ne-am impus unde alţii au făcut-o?

Dacă staff-ul „naţionalei” şi-ar fi luat suficiente măsuri de precauţie, Astana Stadium nu era o sperietoare pentru băieţii noştri. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa, fără ca asta să însemne că vina e neapărat a lui Daum. Nu selecţionerul se ocupă de asemenea detalii, ci colaboratorii săi. Care au tratat însă superficial problema, dovadă că fotbaliştilor li s-au dat asigurări că vor evolua pe un covor sintetic şi s-au trezit pe un linoleum! În lipsa unor ghete potrivite, au alunecat pe el ca pe gheaţă! Când scriam că onor colectivul tehnic n-a anticipat condiţiile de la Astana, la asta m-am referit. Dar şi la detaliul că nu i-a prevenit nimeni pe „tricolori” că gazdele obişnuiesc să intre la rupere. Că n-au mamă şi n-au tată!

Sper că lumea s-a lămurit că nu-l antipatizez pe Daum. Nu-i port pică şi îl respect, ceea ce nu înseamnă însă că-l consider Dumnezeu pe pământ, mai presus de orice reproş, de orice critică. Salut politica lui de promovare curajoasă a tinerilor, graţie căreia au apărut în formaţie Benzar, Răzvan Marin şi Dorin Rotariu. Laud şi deschiderea echipei către public. Pe de altă parte însă, mă disociez de entuziasmul manifestat de charismaticul selecţioner după modesta remiză albă de marţi, când s-a declarat „mândru, mulţumit şi fericit”! Mi s-a părut exagerat. Prea mult. Uşor cabotin.

Înţeleg că asemenea atitudine urmăreşte alimentarea unei stări de spirit pozitive. Umblă să mobilizeze, să îmbărbăteze vestiarul, să-l întărească. Mai departe însă, să nu se supere Herr Daum, România a pierdut alte două puncte importante şi a căzut pe locul 3 în clasament. Constatat cu tristeţe că obiectivul asumat iniţial de tehnicianul german, calificarea la CM 2018, e în reală primejdie. Deoarece „naţionala” nu străluceşte, selecţionerul ar trebui mai degrabă să se îngrijoreze decât să se simtă în al nouălea cer!