Ne-am culcat pe-o ureche!

Selecţionerul şi staff-ul său poartă mare parte de răspundere pentru semieşecul de marţi

„Naţionala” n-a reuşit să câştige în Kazahstan din pricina unei prestaţii mai slabe, dar şi din cauze independente de ea: o suprafaţă de joc execrabilă şi un arbitraj ostil. Întrucât mingea sărea aiurea dintr-un teren deteriorat, fiind imposibil să pasezi, pare de domeniul fanteziei că FIFA şi UEFA permit să se joace în 2016 pe asemenea covoare sintetice, chiar e o ruşine ce se întâmplă! Numai că voturile, ca şi banii, n-au miros!

La TVR1, în absenţa reluărilor, nu m-am lămurit cât a greşit „centralul” De Sousa. Revăzând fazele pe canalele româneşti, am dedus că arbitrul ne-a nedreptăţit flagrant. Când a tolerat intrările violente ale kazahilor, la rupere şi la intimidare, mai ales atunci, dar şi pentru că ne-a refuzat un penalty, dacă nu două! Deciziile incriminate n-au fost însă uşor de luat, probă că niciunul dintre cei aflaţi în studioul TV, inclusiv Tibi Selymes, n-a remarcat pe loc erorile portughezului. Între altele, el trebuia să-l elimine pe Ahmetov pentru lovirea lui D. Grigore cu cotul şi să dea 11 metri. Putea indica punctul cu var şi când acelaşi Ahmetov l-a împiedicat în careu pe Chipciu, care va ieşi accidentat ca şi D. Grigore. În cazul în care arbitrul aplica regulamentul, partida ar fi dus la alt deznodământ.

Totuşi, dincolo de aceste impedimente, băieţii s-au comportat sub aşteptări. N-au mai repetat evoluţia din Armenia ca atitudine, ca implicare. Sigur, există circumstanţe atenuante pentru scăderea tonusului, dar şi vinovăţii. Surprinzător, posesia le-a aparţinut kazahilor, 55 la sută. Ai noştri au început ezitant fiecare repriză şi au pierdut majoritatea duelurilor aeriene. Recuperând rareori mingea a doua, au arătat după pauză ca o echipă lungă, care i-a invitat pe kazahi să ocupe şi să fructifice spaţiile libere.

Opinez că selecţionerul şi staff-ul său poartă mare parte de răspundere pentru semieşecul de marţi. Cu tot respectul, cum Daum nu-i Maica Tereza ca să nu-i zici nici dă-te mai încolo, consider că neamţul şi colaboratorii lui erau obligaţi să anticipeze în ce condiţii se va disputa meciul de la Astana. Să ştie cât de agresivi sunt adversarii şi că terenul lor e cvasiimpracticabil. În consecinţă, să-şi ia măsuri de precauţie încă de sâmbătă, când se recomanda, la 3-0 în minutul 12, să odihnească doi-trei titulari în vederea coridei de marţi. Nu rezistă nici scuza cu oboseala, de vreme ce românii au zburat în aceeaşi zi 3 ceasuri de la Erevan, iar kazahii 5 de la Podgorica!

Asemenea mutării lui Ad. Popa pe stânga, nici introducerea lui G. Enache n-a impulsionat jocul. Echipei i-ar fi servit mai degrabă un jucător ofensiv puternic şi bătăios, gen Bicfalvi ori Alibec. E o părere. N-am înţeles nici de ce s-a mai recurs la Fl. Andone foarte târziu, abia în minutul 85. Mai merită semnalat amatorismul de la accidentarea lui D. Grigore: „naţionala” a continuat 5 minute cu un om în minus din cauză că nimeni de pe banca tehnică nu i-a cerut lui Moţi să se încălzească!

Nu-i de imputat numai lui Daum egalul, ci şi băieţilor, dar nici nu-i absolvit de el. Ca mulţi dintre noi, s-a culcat pe-o ureche, amăgit fiind de scorul fluviu din Armenia, realizat însă, cunoaşteţi, printr-o conjunctură fericită. Pentru ca în final să se declare, în glumă?!, „mândru de modul în care ne-am organizat!”. Tot organizându-ne aşa, riscăm să nu mai învingem însă pe nimeni 11 contra 11! Despre asta vom discuta şi mâine.