Un reproş fără sens

Spre deosebire de majoritatea colegilor de redacţie, nu obişnuiesc să le răspund celor ce comentează pe blog.

Am făcut-o scurt timp, după care am dispărut definitiv din peisaj. Mi-ar lua însă destulă vreme să explic de ce-am bătut în retragere, aşa că scurtez introducerea. Bref, am renunţat în clipa în care, de-a dreptul şocat, am constatat că eu scriu una, iar userii înţeleg pe dos, îmi răstălmăcesc cuvintele şi mută mortul pe strada Academiei!

Am fost, sunt şi voi fi adeptul dialogului, dar nu al unuia pe parcursul căruia argumentelor, fie ele discutabile, li se ripostează cu grosolănii şi cu ofense. Lipsa logicii şi, mai ales, a educaţiei m-a determinat să nu mai răspund. Să fie clar, nu mă războiesc cu nimeni, dar nici nu accept să fiu agresat aiurea.
În plus, m-au deranjat „intelectualii” care m-au sfătuit să nu mai pun virgulă între subiect şi predicat, că fortuit nu înseamnă forţat şi că aşijderea se scrie cu j etc. Cum bănuiesc că mulţi dintre dascălii de ocazie sunt foarte tineri, din care pricină habar n-au că am absolvit o facultate umanistă, că am predat studenţilor în jurnalism şi că am publicat 5 cărţi, îi informez că tinereţea e doar o vârstă. Ba chiar una care, din păcate, trece mai repede decât ai impresia la 20 de ani.

Şi-acum, îngăduiţi-mi să intru în subiect. Parcurgând în viteză comment-urile internauţilor, am reţinut că eu şi Gazeta n-am avea voie să consemnăm greşelile de arbitraj comise în favoarea Stelei, cea mai simpatizată echipă din România, deoarece „n-aţi suflat un cuvânt, n-aţi scos un diftong, când Colţescu ne-a anulat 3 goluri valabile la Giurgiu şi, graţie victoriei cu 2-0, Astra a câştigat campionatul!”. O dată pentru totdeauna, haideţi să lămurim lucrurile şi să încheiem discuţia: nu numai că ziarul a titrat pe pagina 1 „Hoţie la drumul mare” şi l-a notat pe Colţescu cu 2, dar eu însumi am subliniat vineri, 14 august 2015, că arbitrul craiovean ” a făcut meciul praf”. Dacă fanii roş-albaştri l-au luat la ţintă pe „central”, noi am mers mai departe. I-am inculpat şi pe asistenţii Stoianov şi Grigoriu, fiecare cu câte un gol pe conştiinţă! Mai mult, n-am tratat prestaţia dezastruoasă a brigăzii într-un singur ziar, ci am dezvoltat subiectul zile în şir, o săptămână întreagă!

Ca să nu rămână vreun dubiu, reamintesc că în articolul intitulat „Vinovăţie împărţită” reclamam că „arbitrul oltean a fluierat tendenţios, într-o singură direcţie, contra Stelei”. Şi-atunci, de unde până unde acest laitmotiv mincinos, acest refren fals, cum că eu şi Gazeta i-am purta sâmbetele Stelei şi am nedreptăţi-o permanent?! Iar asta, culmea ironiei, într-un moment în care, deşi analizează aceleaşi texte, alţii ne plasează în barca lui Becali, ne acuză că-i suflăm acestuia în ureche şi îi cântăm în strună!

Fireşte că ni se întâmplă şi nouă să apreciem eronat o fază sau două, mai multe. Atât. Personal, dacă primesc unele reproşuri cu seninătate şi mi le însuşesc, le resping cu fermitate pe cele în genul obiecţiilor de mai sus, care n-au nicio bază, niciun rost, nicio noimă. Iată de ce, cu scuzele de rigoare, aştept în continuare lecţii despre unde să folosesc virgulele, conştient că lumea e plină de pretinşi profesori. Elevii sunt însă mai puţini!