Pas de defilare

Când scriu aceste rânduri, luni la prânz, Laurenţiu Reghecampf se pregăteşte să-şi serbeze, într-un hotel din Otopeni, împlinirea a 41 de ani.

Îi urez cât mai mulţi şi îi transmit că-l preţuiesc. Când un tehnician cucereşte până la vârsta lui 4 trofee, între care două titluri de campion, ba e desemnat şi antrenorul român numărul 1 al anului, reiese că are clasă. Implicit, că merită lauri.

În rest, mă întreb şi nu ştiu să răspund de ce acceptă ieşirile în decor ale lui Gigi Becali, fiţele acestuia. Gândesc că atitudinea lui Reghe poate fi o formă de supuşenie, dar şi de înţelepciune. Cine vrea să lucreze la Steaua trebuie să suporte ifosele, orgoliile şi excesele patronului. Altminteri, trebuie să-şi facă bagajele.

Deşi victoria repurtată duminică la Timişoara a distanţat-o la 5 puncte în fruntea ierarhiei, Steaua n-a sedus. A învins-o pe ultima clasată cu 1-0, ca şi pe Chiajna, pe Pandurii şi pe Astra, numai că din nou n-a convins. Faptul că echipa a gâfâit mai ales spre final nu l-a impacientat însă pe Reghecampf: „N-am impresionat? Nu mă interesează asta. Nu mă felicită nimeni dacă joc frumos şi nu câştig. Obiectivul meu era victoria”.

Concluzia? Evoluţia modestă a vicecampioanei nu-i chiar întâmplătoare deoarece scopul ei e să ia 3 puncte, nu să încânte. Ca atare, când preia conducerea pe tabelă, preferă să-şi securizeze avantajul şi nu insistă să-l mărească. Aşteaptă, nu forţează.

Strânse şi lipsite de culoare, succesele pe linie, cel de duminică repurtat în faţa unui adversar care s-a comportat onorabil şi a murit frumos, au pus în evidenţă însă şi minusurile unei formaţii care a investit masiv tocmai pentru a se întări. N-a izbutit, de vreme ce continuă să sufere în fiecare compartiment!

Inclusiv la Timişoara, Reghe s-a văzut nevoit să improvizeze. I-a transformat pe mijlocaşii Jakolis şi Aganovici în fundaşi laterali, l-a coborât pe Moke în linia de fund şi pe Fl. Tănase l-a plasat în spatele lui Golubovici. Intuind că e nevoie să acopere mai riguros zona centrală, a schimbat după pauză ambii închizători. I-a scos pe Vl. Achim şi pe Muniru ca să-i introducă pe Boldrin şi pe Bourceanu. Scopul scuză mijloacele, nu?

Dincolo de golul lui Fl. Tănase, ofensiva a părut călcâiul lui Ahile. E greu de explicat cum o trupă cu veleităţile Stelei, dar şi cu dare de mână, nu-i capabilă să achiziţioneze măcar un vârf de valoare. În consecinţă, a marcat în 8 meciuri doar 11 goluri, mai puţine decât Dinamo, Pandurii, Craiova, Botoşani şi Viitorul, ele fiind realizate de 9 jucători, dintre care Hamroun şi Stanciu au plecat! Rezultă de aici, indiscutabil, că problema atacului nu-i rezolvată.

Notam deunăzi că, în absenţa unei riposte pe măsură, nu-i exclus ca Reghecampf să transforme campionatul într-un recital şi să bată liniştit pas de defilare. Sigur, nu-i vina ei că adversarele au șubrezit, dar adevărat e şi că, fără eşec în Liga 1 şi lider autoritar, Steaua n-arată cum o visează suporterii. Nu străluceşte. Iar în Europa League, atenţie!, vorbim despre alt nivel, despre altă dimensiune.