Negoiţă şi suporterii
Într-un recent sondaj GSP, doi dinamovişti din trei, 33.706 dintr-un total de 50.661, s-au pronunţat pentru retragerea lui Ionuţ Negoiţă din Ştefan cel Mare.

Userul „crison.veritas” a spus şi de ce: „Deoarece peste 70 la sută din bugetul echipei provine din drepturile TV. Negoiţă investeşte la nivel de liga 3. Pălăria e prea mare pentru el”. Până la un punct, această frondă e de înţeles în condiţiile în care Steaua a cucerit 8 trofee după 2007, anul ultimului titlu al „câinilor”, iar Dinamo numai două, Cupa şi Supercupa din 2012.
Adăugând faptul că, lovită de insolvenţă, formaţia lor de suflet n-a putut evolua în competiţiile continentale, frustrarea roş-albilor se justifică. Ca şi dorinţa lor, alimentată de ieşirea din insolvenţă, de a concura cu „eterna rivală” după aproape un deceniu de eşecuri şi chiar de umilinţe. În fond, e frumos să nu te mulţumeşti cu puţin, să vrei mai mult.
Deşi Dinamo se află pe podiumul Ligii 1, protestele la adresa lui Negoiţă n-au încetat, acesta fiind acuzat că a vândut jucătorii de valoare şi că, în general, n-a investit cât a promis. Ca atare, la meciul de sâmbătă cu CSMS Iaşi, 3-1, Peluza Sud a afişat un banner pe care scria „Se vede că eşti calic. În afara de insolvenţă la Dinamo nimic”! De reţinut că în Peluza Sud stau fanii cei mai duri, ultraşii care se recomandă că „n-au trădat niciodată”.
Dacă în cazul sondajului amintit, dinamoviştii au pretins că împotriva lui Negoiţă s-au înghesuit să voteze şi steliştii, logic, pentru a destabiliza tabăra adversă, acum nu mai au replică. Nu există dubii că protestul a plecat din interior.
Sigur că-i uşor să critici, e la modă, în trend. Să strâmbi din nas oricând şi la orice. Vorba userului „demolari”, „În România toţi cer, dar când trebuie să dea nu-i mai găseşti”. Opinia lui „grandetorito” e şi mai fermă: „Am mai văzut acest film pe vremea conflictului de la Steaua. Dacă Becali lăsa echipa când cerea galeria, ea era în coşciug pe masă la CSA. Negoiţă trebuie să continue ce a început şi să-i ignore pe aceia care nu pricep că o echipă nu se salvează şi nu devine competitivă peste noapte”. Un punct de vedere realist, nu?
S-ar impune ca Negoiţă să investească astfel încât, întărindu-se, Dinamo să crească, să urce. Nu-mi propun să fiu avocatul principalului acţionar, dar constat, analizând bugetul „câinilor” de 5 milioane de euro anual şi sursele de finanţare ale acestuia (drepturi TV de 2,25 milioane, deci sub 50 la sută, nu peste 70, transferuri, sponsorizări, ticketing etc.), că Negoiţă a scos din buzunar circa un milion de euro în sezonul precedent. Bani pe care nu ştie dacă-i va recupera vreodată. Mai degrabă nu-i va recupera.
Pe lângă meritul de a fi scăpat clubul de datorii, de a-l fi salubrizat, Negoiţă are însă şi o parte de vină privind zgomotul de azi, agitaţia. Se poartă rece cu fanii, nu-i ascultă destul, e distant, e superior. S-ar cuveni să meargă în mijlocul lor şi să discute cu cărţile pe masă, bărbăteşte. Să intre în detalii, să lămurească situaţia. Cât n-o va face, nu va căpăta liniştea necesară obţinerii performanţei. Iar ca să câştige, trebuie să dialogheze sincer şi, strunindu-şi orgoliile, să lase de la el.