De ce se retrage Cristi Balaj

La DolceSport, unde va deveni probabil consultant pe probleme de arbitraj, Cristi Balaj a declarat că se va opri la sfârşitul anului în curs! Anunţul a surprins deoarece băimăreanul de 45 de ani, împliniţi pe 17 august, ar putea să […]

La DolceSport, unde va deveni probabil consultant pe probleme de arbitraj, Cristi Balaj a declarat că se va opri la sfârşitul anului în curs! Anunţul a surprins deoarece băimăreanul de 45 de ani, împliniţi pe 17 august, ar putea să continue încă două sezoane, urmare a dispensei acordate ecusoanelor FIFA. Spre deosebire de Al. Tudor, Balaj a precizat însă că nu doreşte să activeze clauza amintită. Astfel va ieşi din scenă „centralul” care, prezent în primul eşalon din 2003, a strâns 333 de meciuri în campionat, fiind al doilea arbitru all-time, după acelaşi Al. Tudor, din istoria fotbalului nostru.

Dificil de răspuns la întrebarea de ce procedează aşa fiul lui Pavel şi al Mariei, fost fundaş la Baia Mare în divizia secundă şi la Pecs în cea de elită ungară? Cum Balaj, desemnat de cele mai multe ori arbitrul român numărul 1 al anului, ezită să ofere amănunte, noi, ceilalţi, putem doar să bănuim şi să ne dăm cu părerea. Ideea ar fi că băimăreanul se lasă deoarece e nemulţumit de modul în care îl privesc FRF şi CCA, tratându-l de sus, nebăgându-l în seamă! Practic, nemulţumit de actualul statut, preferă să-şi vadă de preşedinţia AJF-ului Maramureş decât să se mai chinuiască la antrenamente spre a-şi păstra forma. Mai ales că delegările internaţionale, din ce în ce mai rare, vor dispărea.

Pare indecent, şi chiar e, să pretinzi că un arbitru, plătit cu 4.900 de lei pe meci la centru şi cu 3.100 la linie, nu câştigă destul. Pentru România câştigă serios. Atât că lucrurile se complică în condiţiile în care din suma respectivă arbitrul trebuie să suporte toate cheltuielile, transport, cazare şi masă. În plus, trebuie să mai achite preparatorul fizic, uneori nutriţionistul, echipamentul, susţinătoarele de efort etc. În cazul lui Balaj, dezavantajat pentru că locuieşte la distanţă de Capitală, zona unde se desfăşoară grosul meciurilor de Liga 1 (Steaua, Dinamo, Astra, Chiajna, Voluntari), venitul se cere împărţit la 2 din pricina costurilor cu avionul, cu hotelul, cu alimentaţia etc. Asemenea lui Haţegan din Arad, lui Kovacs din Carei şi a altora, provincialii sunt cu adevărat nedreptăţiţi. Altfel, a mai greşit şi Balaj, dar mai puţin. Foarte puţin.

De pildă, dacă un bucureştean fluieră pe Arena Naţională, la Voluntari ori la Chiajna, el ajunge la stadion şi pe jos, iar baremul îi rămâne în buzunar. Pe Balaj, pe Kovacs ori pe Haţegan o deplasare acolo îi costă însă sute şi sute de lei, chiar mii! Deşi FRF şi CCA cunosc situaţia, n-au mişcat un deget s-o rezolve. Dimpotrivă, recent au mărit baremul observatorilor de joc cu 500 de lei şi l-au dus aproape de al asistenţilor. La „leafa” arbitrilor însă n-au umblat! Nu-i corect întrucât observatorii sosesc la meci cu câteva ore înainte şi îl urmăresc din lojă cu o cafea în faţă, în timp ce cavalerii fluierului vin de cu seară şi aleargă de le ies ochii!

Ca să fie şi mai clar, băimăreanul a condus anul acesta 17 partide. Socotind că va mai primi o delegare în septembrie, va strânge 88.200 de lei, 4.900×18, echivalentul a 19.600 de euro, adică vreo 2.200 de euro pe lună. Cum suma trebuie înjumătăţită, am explicat de ce, rezultă că Balaj s-a ales lunar cu o mie şi ceva de euro. Bani frumoşi, veţi zice, dar nu pentru un profesionist de top. Ei reprezintă un sfert din cât ia un arbitru maghiar, a 7-a parte din cât ia un francez ori un italian şi chiar a 10-a în raport cu câştigul intern al unui englez! Iată de ce Balaj refuză să mai stea după 31 decembrie. Pentru că nu merită.