Nu-i bine când e rău!

Mă ceartă internauţii că am îndrăznit să-l critic pe Daum după 1-1 cu Muntenegru. Fireşte, unii ştiu şi de ce o fac.

Pentru că „eşti aservit lui Gigi Becali” (Alex) şi deoarece „neamţul nu-ţi mai toarnă whisky cu nemiluita în avion ca Iordănescu”! (Tatar).

Nu contează că nu mă salut cu Becali de vreo 10 ani, iar whisky nu beau de şi mai mult timp, e loc pentru orice trăsnaie, Ioaniţoaia e un tip valabil şi lasă să apară orice postare. Nu-i însă adevărat că am sărit pe Daum, doar am exprimat câteva obiecţii faţă de modul în care acesta a pregătit şi a condus partida de la Cluj. Ce-ar fi vrut userii, ca eu şi colegii să lăudăm „naţionala” că a jucat avântat când ea a jucat bătrâneşte?!

Cel care iscăleşte „eu” afirmă că el a remarcat la băieţii noştri „atitudine, luptă, dorinţă, ambiţie”. Din păcate, subsemnatul şi mulţi alţii n-am remarcat. Dimpotrivă, am văzut o formaţie alcătuită alandala (nu mai repet ce şi cum), moale şi debusolată.

Deşi pe teren propriu, n-a reuşit să învingă un adversar modest, ba şi lipsit de 3 piese de bază. Gazeta le-a închis gura avocaţilor lui Daum demonstrând negru pe alb, cu probe, că prestaţia din meciul de 1-1 cu Muntenegru s-a situat sub cea din întâlnirea de tristă amintire cu Albania, 0-1 la Euro 2016! Nu-i vorba aici despre părerea lui Ioaniţoaia, a lui Geambaşu, a lui Buzărin ori a lui Gafiuc. Discutăm despre date inatacabile, furnizate de firma de monitorizare InStat, conform cărora „naţionala” lui Iordănescu a depăşit-o pe cea a lui Daum la majoritatea zdrobitoare a parametrilor! La pase precise (487 la 354), la dueluri câştigate (111 la 98), la acţiuni reuşite (764 la 629), la şuturi la poartă (15 la 10), la posesie (63% la 58%) etc.

Atunci, dragă „eu”, de ce-ar merita pus la zid Iordănescu, evident responsabil de eşecul de la Lyon, iar Daum aplaudat în picioare? Pentru că unul e român şi celălalt neamţ, iar nouă ne place să stăm smirnă în faţa străinilor? Scuză-mă, dar când priza cocaină, Daum nu era tot neamţ, ce era, malgaş sau filipinez?

Nu zic că Daum n-are circumstanţe atenuante şi ar trebui mazilit. Atât că, exceptând un „amical” pe care înţeleg că nici nu l-a cerut, FRF i-a făcut toate mendrele. Pe lângă că i-a angajat fiul, a transformat vestiarul de pe Cluj în studio video ca să poată corija antrenorul din mers, în pauza dintre reprize, erorile comise în prima repriză. Un moft menit să ia ochii fraierilor întrucât procedeul nu există în fotbalul de performanţă, nu-l aplică nimeni!

Daum se poate însă scuza că n-a apucat să cunoască suficient jucătorii şi că, în general, aceştia nu-s de superclasă. Nici cei din Liga 1, nici cei de-afară. Asta da, dar dacă aşa se prezintă lucrurile, şi chiar se prezintă, atunci de ce s-a fălit Herr Daum că dispune de ditamai echipa şi că, atacând cu ea şi când se apără!, va sparge norii?! El însuşi a ridicat foarte sus nivelul aşteptărilor, din care motiv e judecat acum în funcţie de ce-a promis.

De acord că trebuie să avem răbdare. Şi să sperăm că, pe măsură ce se va familiariza cu fotbalul nostru, Daum va forma o „naţională” competitivă, capabilă să recâştige publicul şi să obţină rezultatele visate de acesta. Până atunci însă, dacă va fi rău, nu voi minţi că e bine. Iar asta indiferent de „complimentele” haterilor.