Românii nu-s nemţi!

Întors în ţară după o scurtă vacanţă, constat că noul responsabil al "tricolorilor" promite să construiască o reprezentativă în stilul Dortmundului din era Klopp.

A declarat-o însuşi Daum: „Vreau să atacăm chiar şi atunci când nu avem mingea. Îmi place acţiunea, nu reacţiunea. Dacă pierdem balonul trebuie să-l recuperăm cât mai repede. Când încercăm să recâştigăm posesia e o altă formă de a ataca”. Scop înalt, deşi fireşte că foarte greu de atins. Totuşi, ca fan Daum, sper ca acesta să nu ne fi servit doar nişte lozinci, ci să şi realizeze ce şi-a propus. I-o doresc sincer pentru că va fi spre gloria lui, dar şi spre bucuria noastră, a celor ce iubim „naţionala”.

Ca unul care a văzut atâtea în viaţă, îndrăznesc să întreb de ce antrenorul german n-a aplicat aceleaşi metode, să le zicem de reînviorare, la Eintracht Frankfurt, la Bruges şi la Bursaspor, ultimele formaţii la care a lucrat înainte de a semna cu FRF şi de la care a plecat de fiecare dată după doar câteva luni?! De la Frankfurt chiar după două şi, cu 3 egaluri şi 4 înfrângeri, fără să fi cunoscut gustul succesului!

Considerând inspirată numirea lui Christoph Daum, cred că acesta, meseriaş cu experienţă şi bun motivator, va încerca să schimbe mentalitatea păguboasă a jucătorului român cum că unde-i niţel talent, nu mai e nevoie şi de muncă! Mai departe, auzindu-l pe Daum cum emite locuri comune pe bandă rulantă, trăiesc cu impresia că ne ia de ageamii! Parcă s-ar adresa unora care descoperă America abia acum datorită lui! Personal, aştept de la actualul selecţioner dovezi care să convingă, nu vorbe care să aburească. Concret, o „naţională” dispusă să lupte şi capabilă să impresioneze, asta indiferent de rezultat.

L-am zărit la treabă şi pe Daum junior, pe Marcel, în calitate de videoanalist al FRF. Până la un punct, gestul tatălui de a-şi coopta fiul în staff-ul său pare normal, însă gândiţi-vă cum am fi luat noi foc dacă Piţurcă ori Iordănescu şi-ar fi angajat băieţii la lot, pe Alex sau pe Edi, ce scandal monstru ar fi ieşit! Dar se schimbă datele problemei, nu-i aşa?, deoarece Daum e neamţ, iar nemţii sunt serioşi, cinstiţi, exemplari, de aceea în limba lor nu există termenul nepotism! Românii nu-s nemţi şi invers, clar de partea cui e avantajul.

Apropo de Puiu Iordănescu, ştiu la ce riscuri mă expun (la pensie imediat!) scriind frumos despre acesta într-un moment în care Generalul e în dizgraţia publicului, repudiat, bălăcărit. Trag nădejde însă că ne vom reveni curând şi-l vom trata cu respectul cuvenit pe primul nostru antrenor care a condus „naţionala” în 100 de meciuri, ba a şi înregistrat un bilanţ pozitiv: 55 victorii, 24 egaluri, 21 înfrângeri.

Asemenea lui Răzvan Raţ, 108 selecţii, certat de hateri că nu se retrage la 35 de ani, deşi Rayo Vallecano i-a prelungit recent contractul pentru alte 4 sezoane, Iordănescu merită infinit mai mult decât indulgenţa cu care-l privesc unii şi răutatea cu care-l judecă alţii, toţi nerecunoscători, ingraţi, uituci. Nu mă îndoiesc că într-o bună zi timpul îi va repune în drepturile legitime pe Iordănescu şi pe Raţ.