Campioana nu se predă!
Deşi West Ham nu-i Man City, formaţia londoneză pornea mare favorită în disputa cu Astra.

A şi rămas, inclusiv din pricină că trupa dunăreană a început târâş-grăpiş actualul sezon. Gâfâind. Surclasată acasă de Dinamo, campioana ocupă doar locul 10 în Liga 1 şi, încă mai îngrijorător, are cel mai prost „adevăr”, minus 5 din 4 meciuri! Cum se cunoştea că îi vor lipsi antrenorul şi golgeterul, Şumudică suspendat de UEFA şi interzis de FRF, iar Alibec în convalescenţă, mulţi se temeau că joi Astra o va încasa rău. La scor.
Din fericire, nu s-a întâmplat aşa. Pentru că West Ham a aliniat numai 5 dintre jucătorii folosiţi contra lui Chelsea în Premier League (Antonio, Collins, Noble, Carroll, Valencia), dar şi pentru că Astra a ştiut să lupte. Englezii au dominat autoritar prima repriză şi, judecând după aspectul partidei şi după numărul de ocazii, cea a lui Antonio depăşind orice închipuire, puteau câştiga lejer. La fel de adevărat e însă şi că giurgiuvenii nu s-au predat. Odată cu intrarea lui Alibec din minutul 58, ei au mutat jocul în terenul advers, au sporit presiunea, au egalat pe merit.
În perspectiva returului de la Londra, şansa giurgiuvenilor e mică, însă nu trebuie neglijată. Cu precădere dacă Bilici va menaja câţiva titulari şi săptămâna viitoare, odihnindu-i înaintea întâlnirii de peste 3 zile, din deplasare, cu „cetăţenii” lui Guardiola.
Revirimentul Astrei s-a datorat, decisiv, revenirii lui Alibec, unul dintre „eroii” gazdelor alături de Lovin, cel mai bun, Teixeira, Al. Ioniţă II şi S. Lung jr. Pe lângă că protejează balonul ca nimeni altul, Alibec a realizat un gol ca o operă de artă. Pe cât de spectaculoasă, pe atât de importantă, bijuteria respectivă o ţine în viaţă pe campioană.
Fireşte că şi charismaticul Daum l-a remarcat pe Denis, dar a zis că, fiind în urmă cu condiţia fizică, n-a intrat în calculele pentru confruntarea cu Muntenegru. De acord că Alibec mai are de recuperat. Totuşi, până la meciul din 4 septembrie mai sunt 14 zile şi consider că Denis era de luat în discuţie. La o adică, n-ar fi putut juca 30-40 de minute la Cluj? În fond, pe B. Stancu şi pe Fl. Andone, ambii convocaţi, selecţionerul i-a văzut vreodată evoluând ori a contat cuvântul secundului Ionuţ Badea? Scuze, întreb, nu dau cu parul, ceea ce nu înseamnă că-l critic pe Daum. Dimpotrivă, îl apreciez şi merg pe mâna lui. Mă îndoiesc însă că schimbarea mentalităţii din orice fotbal porneşte de la „naţională”. Mai degrabă ea se încheie acolo.
Nu insist asupra beneficiului legat de prezenţa pe bancă a lui Şumudică, suspendat de FIFA şi de UEFA, dar interzis de Comisia Juridică a FRF printr-un abuz imposibil de justificat. Povestea că nu i s-a permis să zboare în acelaşi avion cu elevii lui e tragicomică, unicat. Acum însă, când i-a expirat suspendarea, nu şi interdicţia, în picioare până la 16 septembrie, el ar trebui lăsat să pregătească returul cu West Ham, fie şi deoarece există un interes mai larg, peste cel al Astrei, să ducem încă o formaţie, alături de Steaua, în grupele C2. Cum nimeni nu poate fi privat de dreptul la muncă, dovadă că fotbaliştilor suspendaţi le e îngăduit să participe la antrenamente, acest drept nu-i poate fi refuzat lui Şumudică.