Medalii şi răutăţi

Vă mai amintiţi de editorialul "Am uitat să iubim!", publicat pe 8 august?

Plecând de la eşecul scrimerelor noastre în proba individuală de la JO, unde ultima spadasină eliminată, Ana Maria Popescu, ex-Brânză, a părăsit competiţia încă din turul 3, regretam lipsa de eleganţă, ba şi înverşunarea, cu care s-a analizat nereuşita fetelor. Ca răspuns la tirul nemilos al userilor, aceleaşi sportive i-au lăsat fără cuvinte pe contestatari în clipa în care, câteva zile mai târziu, au cucerit aurul pe echipe. Avea să fie, săracă zestre, singurul obţinut de români la Rio.

Constatam atunci cu mâhnire, reproducând ironiile şi jignirile ce-au vizat-o în principal pe Ana Maria, că „nu ştim să ne iubim valorile. Că nu le respectăm şi nu le preţuim suficient”. Atât mi-a trebuit!

Dezlănţuiţi, internauţii au sărit să-mi impute că, recurgând la citate nesemnificative, am deformat realitatea şi am măsluit-o ca să-mi iasă argumentaţia. Pasămite, lucrurile n-au stat aşa, le-am forţat eu, le-am tras de păr! Ca atare, inclusiv îndemnul din final, „să terminăm cu excesul de orgolii, cu invidia şi cu ura ca să redevenim oameni normali!”, nu şi-ar fi găsit sensul. Ba chiar ar fi jignit un public responsabil şi corect, loial, recunoscător faţă de eforturile şi de izbânzile performerilor.

Din păcate, declaraţiile oferite recent de Cătălina Ponor şi de Simona Halep, două supercampioane, au venit să-i contrazică pe cei ce susţineau sus şi tare că n-am încetat să-i iubim pe marii sportivi. Ajunsă la 29 de ani, triplă campioană olimpică la Atena 2004, clasată însă pe locul 7 la bârnă în Brazilia, Cătălina Ponor se plângea că „am simţit ca o mână care voia să mă dea jos de pe aparat comentariile şi undele negative că nu meritam să fiu la Rio”. A completat cu „Când alţii vor obţine asemenea rezultate la o asemenea vârstă, atunci să comenteze şi să bârfească. Atunci poate se vor lămuri ce înseamnă respectul sau vor rămâne numai cu răutatea”.

Să ascultăm şi dojenile Simonei Halep, a patra tenismană a lumii, care a început vijelios turneul de la Cincinnati: „Românii văd doar meciurile mele şi au impresia că în restul timpului fac shopping. Nu realizează ce fac pentru că nu mă văd. Nu ştiu cât muncesc şi cât mă antrenez în fiecare zi, că joc unele meciuri chiar când nu mă simt bine”.

Vor răbufni haterii, aceiaşi care le ştiu pe toate şi nu admit părerile altora, că Ponor şi Halep trăiesc, bogate şi celebre, într-un turn de fildeş, de unde au pierdut contactul cu realitatea. Din care pricină, ele ar avea o problemă. Se consideră nedreptăţite, deşi n-ar trebui. Personal, cum nu-s convins că situaţia se prezintă aşa, continuu să mă întreb cine se confruntă cu o problemă, cele două vedete ori aceia dintre noi care n-au loc uneori de ele şi le fac de ocară? Ele nu înţeleg publicul ori publicul le trădează?

În aşteptarea bobârnacelor, afirm că problema e a noastră, dar ea nu se manifestă în raport cu scrimerele, cu sportivii, în general, ci mai ales cu noi înşine. Care s-ar cuveni, vorba Cătălinei, să redescoperim respectul. Apoi, strunindu-ne vanităţile, să-l şi folosim.