Am uitat să iubim!

Abia începute, Jocurile Olimpice de la Rio ne-au şi furnizat primele decepţii.

S-ar fi cuvenit să fim însă pregătiţi sufleteşte pentru astfel de dezamăgiri întrucât sportul tricolor se află de mulţi ani în picaj. Practic, după 1989. Ion Ţiriac, pe atunci preşedinte al COSR, a anunţat prăbuşirea încă de la Sydney 2000, dar a vorbit la pereţi. Nu l-a auzit nimeni.

Ca să înţelegem cât de jos am ajuns, e destul să analizăm atletismul, socotit sportul sporturilor. Deşi sunt prezenţi în Brazilia 23 de competitori, performanţa maximă a acestora, cu excepţia „cangurului” Marian Oprea?, pare calificarea într-o finală! Vorbim despre o disciplină reprezentată cândva de Iolanda Balaş, Lia Manoliu, Maricica Puică, Paula Ivan, Doina Melinte ori Gabriela Szabo, superstaruri graţie cărora, cu 35 de medalii, între care 11 de aur, atletismul românesc continuă să ocupe un remarcabil loc 18 în ierarhia olimpică all time. În urma lor n-a crescut nimeni, ani în şir de secetă. Cum ieri s-a prăpădit ilustrul antrenor Nicolae Mărăşescu, Dumnezeu să-l ierte!, refuz să cred că odată cu el a murit şi atletismul nostru.

Pe lângă inexplicabilul eşec suferit de handbaliste în faţa angolezelor, a surprins şi usturat pasul greşit al scrimerelor. Simona Pop şi Simona Gherman au ieşit din primul foc, iar Ana Maria Popescu, ex-Brânză, din turul 3, înfrângeri dureroase, care au stârnit un val de critici la adresa fetelor pe site-ul Gazetei. De critici şi de injurii.

Sigur că evoluţia spadasinelor a nemulţumit, dar nu într-atât încât unii să se repeadă asupra lor şi să le desfiinţeze! Dublă campioană mondială şi de 6 ori europeană cu echipa, medaliată cu argint la individual în 2008 la JO de la Beijing, Ana Maria s-a trezit răstignită de useri: „comportare ruşinoasă”, „ai făcut figuraţie în filmul ăsta”, „pleacă de-aici, ai trişat toată viaţa!”, „ai câştigat numai la ciupeală” etc. Cuvinte grele şi nedrepte adresate unei performere care până la 31 de ani a strâns 20 de medalii!

Mi-a atras cineva atenţia asupra „execuţiei” de pe gsp.ro, am citit, dar recunosc că nu m-am mirat foarte tare. Deoarece m-am obişnuit cu stilul celor care contestă orice şi chiar se bucură la eşecuri, jubilează! De pildă, am consemnat aceeaşi poziţie deplasată şi atunci când, împreună cu alţi 5 „centrali”, arbitrul Ovidiu Haţegan s-a întors de la Euro 2016 înainte de final, fără să fi fost însă sancţionat. Evident, cârcotaşii de profesie au decretat că l-au dat afară! La fel, n-au logică tipii care-l judecă pe Hagi ca pe hoţii de cai, ignorând că tot ce construieşte acesta la Viitorul e pe barba lui. Pe banii lui.

Poate că am sărit de la una la alta şi am lungit povestea. Îmi cer scuze, însă consider tirul declanşat împotriva Anei Maria Popescu şi a coechipierelor ei încă o dovadă că nu ştim să ne iubim valorile. Că nu le respectăm şi nu le preţuim suficient. S-ar impune să ne schimbăm atitudinea tocmai deoarece curând, pe fondul împuţinării dramatice a numărului de campioni, nu vom mai avea pe cine admira şi nici pe cine aplauda. Iată de ce, terminând cu excesul de orgolii, cu invidia, cu ura, ar fi momentul să redevenim oameni normali! Măcar să încercăm!