Şi-n căruţă, şi-n teleguţă?!

Dacă Andrei Vochin m-a amintit în interviul de vineri din Gazetă, încropesc şi eu câteva rânduri despre consilierul preşedintelui FRF.

Ne leagă prea multe amintiri comune şi succese profesionale ca să mă avânt într-o polemică. Simt însă nevoia să lămuresc câteva lucruri sau măcar să încerc. În măsura în care mă va suspecta cineva de invidie va greşi. Am trăit destule, victorii şi eşecuri, ca să mai privesc peste gardul vecinilor.

Afirmă dragul de Andrei că „eram prezentat ca mare valoare şi am ajuns să fiu (n.a. în GSP) caricaturizat”, ceea ce-l miră şi-l deranjează.

Mă mir şi eu că, deşi inteligent, Vochin refuză să înţeleagă că a trecut de cealaltă parte a baricadei din moment ce el însuşi mărturisea deunăzi că „la TV (n.a. la Dolce Sport) sunt oficial al FRF, nu mai lucrez ca jurnalist!”. Întrebare: cum nu mai eşti jurnalist, de unde până unde ai pretenţia să fii tratat ca şi când ai fi?! S-ar cuveni ca AV să-şi asume noul statut şi să gândească în funcţie de el.

Ar mai vrea Vochin, suficient de abil însă ca să n-o spună direct, să mai scrie în Gazetă. De acord, dar în ce calitate, din poziţia cui? Probabil din postura de consilier al preşedintelui Burleanu, de reprezentant al FRF, ceea ce nu-i chiar în regulă de vreme ce GSP nu dispune de o rubrică rezervată federaţiei.

În plus, forul respectiv are purtător de cuvânt. Să mă scuze, dar ce-ar dori el, să se exprime dimineaţa în ziar şi să vorbească seara la TV pentru a face lobby politicii FRF? Asta e greu de acceptat în opinia mea. Greu spre deloc întrucât nu intră două săbii în aceeaşi teacă, darămite trei! Un tip mobilat ca Vochin n-ar trebui să-şi imagineze că poate sta concomitent în două luntri, şi-n căruţă, şi-n teleguţă!

S-a supărat atunci când, în ideea de mai sus, i-am atras atenţia că nu poate fi în acelaşi timp popă şi hoţ! Cu toată prietenia, ar trebui să realizeze că a renunţat la meseria de ziarist pentru alt statut. Din vocaţie, dar şi pentru anumite avantaje. Salariu, deplasări, indemnizaţii etc. Pe lista acestora figurează şi puterea întrucât Vochin e cel care, deşi mimează modestia, deţine un cuvânt important în federaţie. Uneori decisiv.

Dacă n-ar fi aşa, nu şi-ar fi permis deunăzi să ameninţe echipele din eşalonul secund că vor fi aruncate direct în liga a 5-a în cazul în care nu vor încheia competiţia. Ce facem, am criticat abuzurile echipei lui Mircea Sandu ca să le substituim cu cele ale staff-ului lui Burleanu?! E ilogic să trimiţi un elev care n-a trecut clasa a 9-a să repete clasa a 3-a ori a 4-a, chiar o luăm razna, înlocuim o dictatură cu alta?!

Dragul de Andrei devine de-a dreptul patetic, dar şi niţel ridicol, când susţine că „Burleanu a jucat şi el la Bacău până pe la 17 ani”. Ne ia de naivi deoarece nu există copil, la noi şi pretutindeni, care să nu fi dat măcar o dată în viaţă cu piciorul în minge. Dar dacă acesta a terminat-o cu fotbalul înainte de a-l începe atunci nu se pune că a jucat.

Tocmai de aceea, îmbrăcând roba de avocat al şefului său, Vochin îşi ştirbeşte credibilitatea. Iar reuşitele lui, precum aducerea neamţului Daum, se pierd în ceaţă. Pe marginea acestui subiect vom mai discuta.