Părtaşi la eşec

S-a făcut de râs nu pentru că a pierdut, au păţit-o şi case mai mari, ci pentru modul în care a pierdut.

Spre lauda ei şi spre bucuria suporterilor, Steaua a eliminat-o pe Sparta Praga şi continuă în play-off-ul Champions League. O dată în plus, ea a ţinut sus stindardul fotbalului nostru. În schimb, bătută la scor de neprezentare la Copenhaga, Astra a dezamăgit crunt. S-a făcut de râs nu pentru că a pierdut, au păţit-o şi case mai mari, ci pentru modul în care a pierdut. Fără drept de apel, categoric.

Campioana Danemarcei a depăşit-o pe a României la toate capitolele. S-a desprins la 3-0 încă din prima repriză, după care, cu calificarea în buzunar, nu s-a mai omorât cu firea. A ridicat piciorul de pe acceleraţie şi i-a schimbat pe Cornelius şi pe Santander, autorii golurilor. Doar pe fondul delăsării gazdelor, s-au mai văzut şi giurgiuvenii. Au îndrăznit ceva, dar nu foarte mult şi au lăsat impresia unei formaţii stoarse, suferinde. Lipsită de prospeţime şi de replică, resemnată înainte de termen.
Faptul că omul numărul 1 al Astrei a fost portarul vorbeşte de la sine despre o prestaţie sub aşteptări. Adevărat însă că Silviu Lung jr. merita peste 5. Colegii lui s-au întrecut în erori, iar GSP n-a mai acordat nicio altă notă de trecere!

Am scris şi miercuri seară, la cald, că echipa dunăreană a resimţit lipsa lui Găman în apărare şi a lui Alibec în atac, deşi o garnitură cu aspiraţii continentale, învingătoare în faţa lui Lyon şi a lui West Ham, n-ar fi trebuit să se bazeze pe doi oameni, indiferent de valoarea lor. Tratând însă superficial plecarea primului şi accidentarea celuilalt, Astra a neglijat cu vinovăţie să-şi întărească lotul. A legitimat un fundaş albanez de 30 de ani, a titularizat un mijlocaş adus de la Chiajna şi a mers pe mâna unui vârf vlăguit. A cules ce a semănat.

Înainte de orice, campioana a acuzat absenţa din teren a antrenorului, pedepsit pentru participarea la pariuri. Cu riscul de a stârni noi adversităţi, afirm că, interzicându-i lui Şumudică orice contact cu jucătorii, inclusiv să zboare în acelaşi avion cu ei!, FRF a devenit părtaşă la eşecul Astrei. În sensul în care, lovind în Şumi mai tare decât FIFA, care se mulţumise să-l suspende, FRF a exagerat cu duritatea! A fost mai catolică decât Papa!

Nu zic că Şumudică trebuia iertat. A greşit şi era normal să plătească, doar că el a plătit pentru că a mizat la pariuri, dar şi pentru că a îndrăznit să-i înfrunte pe federali, să-i ia peste picior. A sărit calul cu glume deplasate ori chiar de prost gust, de pildă, ce-a avut el de împărţit cu Steaua?!, dar adesea a spus adevărul. Uneori incomod, neplăcut. Scoşi din sărite, oficialii de la Casa Fotbalului s-au aliat în a-i da o lecţie celui care a mişcat în front. S-au răzbunat pe el.

Logic era ca FRF s-o ajute pe Astra, măcar deoarece Alibec s-a accidentat  în tricoul „naţionalei”. Să-l fi oprit pe Şumudică să ia loc pe bancă, dar să-i fi permis să-şi pregătească băieţii, să-i antreneze. Din păcate, orgoliul unor federali, nu neapărat al lui Burleanu, s-a dovedit mai puternic decât necesitatea de a o sprijini pe campioană, a cărei eliminare din C1 a reflectat şi starea de agitaţie, chiar de confuzie, provocată de interdicţia dictată contra lui Şumudică. Repet, acesta trebuia sancţionat, dar nu în detrimentul echipei şi al reprezentării ei internaţionale.