Steaua lui Găman

Greu de spus ce curs ar fi căpătat partida dacă arbitrul George Găman l-ar fi eliminat pe Momcilovici în minutul 16, când fundaşul sârb s-a folosit de cot ca de o armă şi i-a spart capul lui Purece: cartonaş roşu indiscutabil!

Din dorinţa de a menaja câţiva titulari pentru returul cu Sparta Praga, dar şi încurajat de acel 0-5 al Viitorului de la Gent, Reghecampf a început meciul de la Ovidiu cu Enache, Pintilii şi N. Stanciu pe bancă. Nu i-a ieşit. Mai organizată şi mai vie decât în Belgia, echipa gazdă a replicat viguros, pe contre. Deşi Tudorie a deschis scorul speculând cea dintâi eroare a portarului Râmniceanu, prima repriză a consemnat chiar un plus pentru constănţeni. Fixaţi pe poziţii avansate, aceştia au restabilit egalitatea prin Chiţu. Atât că Filip şi Fl. Tănase, cu precădere ei, s-au descurcat anevoie în duelurile directe. Mai ales Fl. Tănase trebuie să mai pună carne pe el, fotbalul fiind pentru bărbaţi, nu pentru balerine. Înainte de altceva, forţa le lipseşte băieţilor lui Hagi.

Sesizând că nu merge cum vrea, Reghe i-a introdus după pauză pe cei 3 amintiţi mai sus. A schimbat sistemul, dar şi ritmul. Cum Pintilii a adus insistenţă şi N. Stanciu inspiraţie, vicecampioana a trecut încet, încet la comandă. A avut însă şi noroc cu carul în minutele 51 şi 53, când Benzar şi Carp au lovit, la 1-1, bara porţii unui Cojocaru plecat după ţigări! În timp ce, formaţie mai crudă, Viitorul ceda teren, mai matura Steaua îşi tăia drum spre o victorie ce se va dovedi meritată. Răsplată a experienţei, a sângelui rece.

Din postura omului potrivit la locul potrivit, ca şi la golul 1, Tudorie a continuat o acţiune iniţiată de N. Stanciu şi i-a permis lui Ad. Popa să facă 2-1, pentru ca în final acelaşi neobosit N. Stanciu să încheie socotelile printr-un gol spectaculos. Oricât s-a remarcat Tudorie, care mai are de demonstrat, tot N. Stanciu a fost MVP-ul partidei. Intrarea şi contribuţia lui au schimbat faţa întâlnirii şi, odată cu ea, rezultatul. Asta însă după un duel echilibrat, adesea umăr la umăr, pe parcursul căruia, la o posesie fifty-fifty, echipa de pe Litoral a beneficiat de mai multe cornere (6-2) şi a tras mai des la poartă (8-7).
Am citit pe bloguri, eterna poveste!, că naşul Hagi şi finul Becali au căzut din nou la pace şi au mai blătuit un meci! Numai cine nu-l cunoaşte pe Hagi, care nu se împacă în ruptul capului cu ideea de a pierde, ci vrea să câştige mereu, necondiţionat, îşi permite să debiteze asemenea aberaţii. Iar aberaţiile, evident, nu merită comentate.

Greu de spus ce curs ar fi căpătat partida dacă arbitrul George Găman l-ar fi eliminat pe Momcilovici în minutul 16, când fundaşul sârb s-a folosit de cot ca de o armă şi i-a spart capul lui Purece: cartonaş roşu indiscutabil! Adevărat că în repriza secundă, în minutul 48, „centralul” craiovean l-a iertat de eliminare şi pe Ţâru, autorul unui fault grosolan asupra lui N. Stanciu. Cele două faze nu trebuie tratate însă la fel tocmai pentru că, închizând ochii la intervenţia de ninja a lui Momcilovici, Găman i-a creat Stelei un avantaj important prin aceea că a lăsat-o să joace în efectiv complet.

Nimeni nu pretinde, eu nici atât, că trupa lui Reghe, rămasă în 10 după doar un sfert de oră, s-ar fi împiedicat la Ovidiu. Cert însă, dincolo de orice dubiu, că ar fi avut o sarcină infinit mai dificilă, iar meciul putea lua altă turnură. Găman nu s-a sfiit să i-o uşureze şi urmează să  plătească pentru asta.