Roluri inversate

Portugalia i-a făcut Franţei ce i-a făcut ei Grecia în 2004, când i-a răpit coroana chiar la Lisabona! Repetându-se, istoria doar a inversat rolurile.

Presa de pretutindeni, nu doar a noastră, a anticipat că finala Euro 2016 va fi duelul şeptarilor, portughezul Ronaldo contra francezului Griezmann. N-a fost. Întâi că, lovit de Payet în minutul 9 şi înlocuit în 25, Ronaldo a părăsit gazonul pe targă, iar Griezmann n-a mai avut nici fuleul, nici eficienţa din partidele anterioare. Într-adevăr, el s-a ridicat din nou peste unii coechipieri, dar a şi irosit, impardonabil, o ocazie monumentală la centrarea lui Coman, pe jumătate gol.

Provocându-i lui CR7 o întindere la ligamentul intern al genunchiului stâng, intrarea lui Payet a încins Internetul şi i-a divizat pe fani. Am sesizat că tocmai faultul acela, după unii de rutină şi întâmplător, după alţii cinic şi premeditat, i-a împins pe mulţi să treacă de partea lusitanilor. E în firea lucrurilor să nu ţii cu agresorii, ci cu victimele. Iar Ronaldo, dincolo de trufiile şi aroganţele lui, a suferit duminică seara. Văzându-l că şchiopătează, unii au bănuit că se preface. S-au lămurit însă repede că nu juca teatru.

Payet e singurul care ştie dacă a vrut ori nu să-l scoată din teren pe Ronaldo. Publicul pare convins însă că, deşi nu-i un jucător dur, el a intrat la rupere, violent. Invitaţi să răspundă în cadrul unui sondaj GSP.ro, peste 67 la sută din cei 40.000 de fani apreciau până luni la amiază că Payet a lovit cu intenţie. Personal, n-aş fi foarte ferm. Cert e însă că englezul Mark Clattenburg n-a fluierat nimic! Cristi Balaj, cel mai bun arbitru român în activitate, a opinat că „a fost fault, dar unul obişnuit, care nu impunea şi cartonaş”.

„Centralul” a mai greşit de câteva ori. De pildă, când a sancţionat aiurea un henţ comis de Eder, marcatorul golului din a doua repriză de prelungiri, dar asta nu va conta. Nu se va pune. UEFA se bazează pe câţiva arbitri, Clattenburg, Kuipers, Eriksson, Mazici, Atkinson şi alţii, care pot gafa în voie fără să fie traşi la răspundere ori, Doamne fereşte!, opriţi de la delegări! Iată că nici Collina nu-i un tip uşor de înţeles.

Nu umblu după paradoxuri, însă iau în calcul ideea că, pierzându-l pe Ronaldo, echipa lusitană a ieşit în câştig. În sensul în care, dac-ar fi rămas pe gazon, probabil că el ar fi confiscat majoritatea mingilor şi i-ar fi îndemnat pe ceilalţi să-i paseze din orice poziţie. Aşa, accidentarea lui i-a silit pe Nani et Comp. să se mobilizeze exemplar, să dea dovadă de concentrare şi vigilenţă maxime. Ca atare, răul a dus la bine, plus că era normal ca Ronaldo, ajuns la 31 de ani, să cucerească un trofeu şi cu „naţionala”. Dacă nu acum, atunci când?

Am auzit însă destule voci afirmând că Portugalia, care în timpul regulamentar de 90 de minute a obţinut victoria la Euro 2016 doar în faţa Ţării Galilor, câştigând cu Croaţia şi cu Franţa în prelungiri, iar cu Polonia după penalty-urile de departajare, nu merita titlul. Din pricină că a ales mai degrabă cartea apărării şi a aşteptării decât a atacului. De discutat, dar asta are mai puţină importanţă câtă vreme, scuzaţi banalitatea, fanfara cântă numai pentru locul 1.

Practic, bătând-o în finală la Paris, Portugalia i-a făcut Franţei ce i-a făcut ei Grecia în 2004, când i-a răpit coroana chiar la Lisabona! Repetându-se, istoria doar a inversat rolurile.