Problemele lui Daum

Când scriu aceste rânduri, neamţul Christoph Daum încă n-a fost aprobat de Comitetul Executiv ca selecţioner, dar bănuiesc că va fi. În ciuda rezervelor unora dintre membrii săi, CEx va vota cu Daum.

Corect, FRF s-a mişcat ca melcul în […]

Când scriu aceste rânduri, neamţul Christoph Daum încă n-a fost aprobat de Comitetul Executiv ca selecţioner, dar bănuiesc că va fi. În ciuda rezervelor unora dintre membrii săi, CEx va vota cu Daum.

Corect, FRF s-a mişcat ca melcul în desemnarea succesorului lui Iordănescu, dar nu ajută cauzei să batem la infinit monedă pe asta. Haideţi să lăsăm trecutul şi să privim înainte, fără ca îndemnul să însemne că Burleanu et Comp. nu-s datori să prezinte Comitetului Executiv textul şi valoarea contractului. Chiar sunt.

Anunţarea lui Daum a divizat opinia fotbalistică. Logic, deoarece nu mai există azi unanimitate, iar românii au devenit, constatare, nu reproş, din ce în ce mai greu de mulţumit. Notez că Dorinel Munteanu şi Marcel Răducanu, dar şi Rainer Holzschuh de la Kicker, îl susţin pe Daum, ceea ce nu-i de neglijat. Altfel, la întrebarea, până la un punct legitimă, de ce selecţioner străin?, variantă respinsă de majoritatea subiecţilor unui sondaj GSP, răspund la rându-mi cu o întrebare: de ce nu?

Adepţii aducerii lui Daum mai insistă că neamţul are o bogată experienţă internaţională şi rezultate de top. Are, din moment ce a cucerit 8 trofee ca antrenor, între care 5 titluri, cu Stuttgart (1992) în Germania, cu Beşiktaş (1995) şi cu Fenerbahce (2004, 2005) în Turcia, cu Austria Viena (2003) în Austria. Şi dacă izbânzile lui sunt mai vechi, ele îl recomandă ca pe un tehnician important, de top. În plus, cei care-l cunosc de-o viaţă îl consideră un „excelent tactician şi motivator”, de unde concluzia că, deşi târziu, FRF a ales cu cap. Personal, aş fi mers pe mâna unui român. Personal, aș fi optat pentru Gâlcă, dar dacă e străin, să fie! Să vedem ce se întâmplă şi-apoi să ne pronunţăm!

Apar însă şi bile negre în contul germanului. Unii reclamă că în 3 decenii n-a pregătit nicio echipă naţională, dar şi că din martie 2014, de când l-a demis Bursaspor după 7 luni, a rămas fără angajament! Înainte de Bursaspor, îl mai concediaseră Eintracht Frankfurt în 2011 şi FC Bruges în 2011-2012: la primul club a stat doar 3 luni, la celălalt ceva mai mult, 8 luni!

De aici reticenţa celor care-i acuză pe Burleanu şi pe trupeţii lui că s-au adresat unui tehnician ieşit din circuit, pentru care oferta de 1,1 milioane de euro anual, conform Bild, a constituit un colac de salvare. Aşa ori nu, nedumerirea persistă: Daum n-a mai vrut să antreneze sau nu l-a mai vrut nimeni? Pe lângă detaliul că e un tip conflictual, uşor de scos din pepeni, în ambele cazuri, el a avut o problemă.

Nu voi detalia episodul cu drogurile şi cu prostituatele, pentru care Daum a plătit cu vârf şi îndesat. Convenise să preia reprezentativa Germaniei după catastrofa de la Euro 2000, ultimul loc într-o grupă cu Portugalia, România şi Anglia!, dar înţelegerea a căzut după ce, ameninţat cu 5 ani de închisoare, tehnicianul a recunoscut că a consumat cocaină. „Am profitat de situaţie pentru a mă reorienta”, a spus atunci şi trebuie să judecăm că s-a schimbat de vreme ce a câştigat ulterior scandalului titlurile cu Austria Viena şi cu Fenerbahce. Toţi greşim, dar nu strică să mai şi iertăm.

În încheiere, vă invit să-l tratăm cu prietenie pe Christoph Daum, să-l lăsăm să se implice şi abia la finalul sezonului de toamnă, după cele 4 meciuri oficiale din preliminariile CM 2018, să-l analizăm. În locul lui, oricine are nevoie de timp şi de linişte. Să i le oferim!