Antrenor străin?

Pentru că nu-mi imaginez că cineva a crezut că România va rupe gura târgului la Euro şi că Iordănescu va continua.

Întrucât contractul lui Iordănescu cu FRF s-a încheiat şi părţile refuză să-l prelungească, „naţionala” îşi caută selecţioner. Perspectivele acestuia nu-s deloc ispititoare. Pe lângă un salariu modest comparativ cu oferta unor cluburi serioase, antrenorul „tricolorilor” va suporta şi alte dezavantaje. Se va confrunta cu un campionat plin de echipe în insolvenţă ori chiar în faliment, ba şi cu un contingent rarefiat de jucători exportaţi. Puţini sunt titulari, mulţi lustruiesc băncile de rezerve. Succesorul Generalului va avea o moştenire şi o viaţă grele.

Deşi numirea selecţionerului nu va rezolva deficienţele fotbalului nostru, ce observa Radu Paraschivescu când avertiza ieri asupra pericolului altui ciclu al „minţirii de sine”, acţiunea se cere tratată cu atenţie. Vigilent. Conform unei păreri mai largi, ar constitui o gravă imprudenţă, chiar o gafă, ca misiunea să-i fie încredinţată preşedintelui Răzvan Burleanu. Lipsit de pricepere şi de experienţă, acesta e ucenic în materie, e zero.

Normal era ca alegerea să fie decizia unei comisii de tehnicieni verificaţi, cum exista pe vremea regretatului Angelo Niculescu. Ea există şi azi, dar numai pe hârtie, formal. Personal, mai degrabă l-aş vedea pe şeful LPF în postura respectivă, pe Gino Iorgulescu recomandându-l reputaţia de fost mare jucător şi amănuntul că i-a descoperit şi lansat la FC Naţional pe tinerii antrenori Olăroiu, Zenga şi Dan Petrescu. Sigur însă că Burleanu va vrea să hotărască el şi aplaudacii lui. Cine a pus mâna pe hăţuri ţine strâns de ele, aşa că nu vă amăgiţi că vor fi consultaţi şi alţii în afara lui Vişan, a lui Bodescu şi a celorlalţi ciraci prezidenţiali, învăţaţi să nu mişte în front.

Socotind că ne mai despart două luni până când, pe 4 septembrie, cu Muntenegru, „naţionala” va aborda calificările pentru CM 2018, evident că operaţiunea de găsire a selecţionerului trebuia declanşată mai demult. Pentru că nu-mi imaginez că cineva a crezut că România va rupe gura târgului la Euro şi că Iordănescu va continua. Dar n-aş deschide proces de intenţie nici măcar lui Burleanu şi băgătorilor în seamă din anturajul său. E vechi obiceiul nostru de a amâna pe mâine ce trebuie făcut azi, cunoscutul stil lasă-mă să te las!

Într-un moment în care Mircea Lucescu şi Cosmin Olăroiu, cei dintâi vizaţi dintre autohtoni, au refuzat elegant propunerile, că doar n-or fi fraieri să revină acasă ca să-i întrebe lumea de familii la primul eşec, Burleanu şi trupeţii lui s-ar orienta spre un tehnician străin. În condiţiile în care FRF are parteneriate cu Olanda şi Danemarca, dar cu danezii ne întâlnim în campania mondială 2018, se aude că urmaşul lui Iordănescu va fi din Ţara Lalelelor. Acesta va trebui să se familiarizeze cu fotbalul românesc în câteva săptămâni şi să-şi intre în rol astfel încât pe 4 septembrie să alinieze o „naţională” competitivă.

Tocmai din cauza răgazului foarte scurt, numeroşi sunt cei, inclusiv subsemnatul, ce nu împărtăşesc ideea antrenorului străin: doar 19 la sută din peste 65.000 de subiecţi ai unui recent sondaj GSP s-au declarat pentru. Şi-apoi, glumind amar, cum să ne descurcăm cu un antrenor de-afară, să-l aducem, să-l luăm la rost în caz de înfrângere, iar el să creadă că-l felicităm?!