Defectul de a fi român
Atunci când afirm că salariul lui Lucescu e, păstrând proporțiile, sub nivelul pieței antrenorilor cu pretenții, mă refer la faptul că însuși Zenit i-a dat portughezului Andre Villas-Boas, predecesorul lui Mircea, 8,5 milioane pe an!

După ce a cucerit 22 de trofee cu Șahtior, firește că Mircea Lucescu și-a găsit imediat angajament la încheierea contractului cu echipa din Donețk. Între altele, a avut oferte tentante de la Zenit și Galatasaray, drept pentru care își propusese să se deplaseze mai întâi în Rusia și apoi în Turcia. Să cântărească și să opteze. Cum s-a înțeles din prima la Sankt Petersburg, a anunțat luni seara că nu mai merge să discute cu bașkanii. Suporterii lui Cim Bom și ziariștii turci nu și-au ascuns amărăciunea.
Luce m-a lăsat să înțeleg că pentru 2 ani de colaborare cu Zenit va încasa 9 milioane de euro. Suma e uriașă dacă ținem cont, și de ce n-am ține?, de posibilitățile românilor, nimeni nu trebuie să-L mânie pe Dumnezeu! Altminteri, deși Lucescu va împlini 71 de ani pe 29 iulie, din care motiv rușii nici n-au agreat un contract mai lung, suma respectivă rămâne surprinzător de mică prin comparație cu ce primesc antrenorii de top.
N-o să insist asupra recordmanilor în materie, listă ce începe cu Mourinho, căruia Man Utd îi va da 97 de milioane euro pentru 5 ani. Și pe care “diavolii” l-au blocat cu 5,1 milioane ca să nu semneze cu alt club! Practic, Mourinho, Guardiola (25 de milioane anual de la Man City), Ancelotti (14 de la Bayern), Klopp (14 de la Liverpool), Wenger (11 de la Arsenal) și alți câțiva “milionari” sunt cel mai bine plătiți dintre cel mai bine plătiți. Ba și recompensați cu o generozitate scăpată de sub control, exagerată, nesăbuită. Că doar niciunul dintre ei n-a descoperit nici focul, nici roata, nici America.
Atunci când afirm că salariul lui Lucescu e, păstrând proporțiile, sub nivelul pieței antrenorilor cu pretenții, mă refer la faptul că însuși Zenit i-a dat portughezului Andre Villas-Boas, predecesorul lui Mircea, 8,5 milioane pe an! Greu de explicat această diferență și dacă lusitanul, născut în 1977, a câștigat în 2011 cu Porto campionatul, Cupa Portugaliei și UEFA Europa League. Jos pălăria, atât că și Lucescu a câștigat titluri în România, Turcia și Ucraina, plus Supercupa Europei în 2001 și Cupa UEFA în 2009! Oricâte laude ar merita Villas-Boas, o diferență precum cea amintită nu se justifică.
Totuși, ar trebui să admitem că ea se justifică în contextul în care tehnicienii noștri nu-s apreciați în fotbalul occidental, a se citi competitiv, judecată căreia i se supune și Lucescu sr. Forțând nițel nota, a fi antrenor român e mai degrabă un minus, un dezavantaj, un defect. Exemplele în acest sens abundă.
Contra a fost trimis la plimbare de Getafe, pentru care jucase 5 ani, după doar 6 luni, în timp ce Espanyol Barcelona nu i-a prelungit contractul lui Gâlcă, deși salvase echipa de la retrogradare. Culmea ironiei, în locul lui Costel va veni Paco Jemez, care tocmai a căzut din Primera cu Rayo Vallecano, dar are calitatea de a fi spaniol! Numai numele lui Bölöni sună frumos în Vest, cu observația că mureșeanul e perceput mai mult ca antrenor francez ori ungur. În rest, colegii lui de breaslă români se simt la ei acasă în Golf sau în China, unde banii se văd cu ochiul liber, dar faima cu lupa!
Ne place, nu ne place, asta-i realitatea și nu prea ne putem mândri cu ea.