Bourceanu, nu Balaj!
E de înţeles supărarea steliştilor, nu şi atacul lor. Asta în ideea că dacă a mai greşit, "centralul" băimărean n-a făcut-o în aceeaşi direcţie şi, cu atât mai puţin, cu intenţie.

După 2-2 cu Dinamo, egal care a scos-o pe Steaua din Cupa României, Reghecampf a pus ratarea finalei pe seama cavalerilor fluierului. Nervos şi din cauză că fusese trimis în tribună înaintea pauzei, antrenorul Stelei a răbufnit: „Am pierdut calificarea din cauza arbitrilor! Balaj se lasă de arbitraj şi ne-a nenorocit!”. Cum şi Mihai Stoica i-a ţinut isonul, caracterizând prestaţia brigăzii ca „tendenţioasă”, s-o luăm încet, metodic.
E de înţeles supărarea steliştilor, nu şi atacul lor. Asta în ideea că dacă a mai greşit, „centralul” băimărean n-a făcut-o în aceeaşi direcţie şi, cu atât mai puţin, cu intenţie. Principalul reproş e că l-a eliminat pe Bourceanu în minutul 42, când a scos mai întâi cartonaşul galben şi apoi, la îndemnul asistentului Ovidiu Artene, pe cel roşu! Întrucât Bourceanu l-a lovit violent cu cotul în gât pe Gnohere, într-o fază neutră şi spre centrul terenului, el trebuia să primească roşu direct. În condiţiile în care nu dictase reluarea partidei, Balaj a procedat corect că a schimbat decizia, regulamentar.
Practic, eliminarea lui Bourceanu a rupt echilibrul unei întâlniri pe care, mai ales datorită prestaţiei lui Chipciu (la cel mai bun meci din actualul sezon) şi Stanciu, Steaua o controlase în prima repriză. În inferioritate numerică şi contrată de un adversar excelent organizat, campioana a rămas parcă fără suflu, dar şi fără încredere în sine. Spre dezamăgirea suporterilor, introducerea lui L. Filip în locul lui Marica, sacrificat din raţiuni tactice, n-a adus liniştea dorită de Reghe.
Graţie omului în plus, Dinamo a început să domine şi i-a silit pe fundaşii Stelei să gafeze din ce în ce mai des. Foarte solicitaţi, Varela şi Tamaş au alternat intervenţiile utile cu bâlbele. Numai că în marginea careului de 16, orice eroare se plăteşte întreit.
Insist că nu arbitrajul i-a răpit Stelei calificarea, ci gestul nesăbuit, de inconştient, comis de Bourceanu, de neiertat la un jucător cu experienţa şi cu palmaresul unuia cu 27 de prezenţe în „naţională”. Lăudându-l deunăzi pe Bourceanu, am sugerat că, din ce în ce mai convingător, el ar putea fi luat în calcul Euro pentru 2016. Din păcate însă, „Gladiatorul” şi-a tăiat singur craca de sub picioare. Mă simt tentat să-mi retrag cuvintele.
Să amânăm discuţia despre ascensiunea lui Dinamo, care chiar merită să evolueze în cupele europene, despre flerul şi inspiraţia lui Rednic, pentru a încheia tot cu arbitrajul. Când îi impută lui Balaj că n-a dictat penalty la Momcilovici într-o fază în care sârbul, nejenat, şi-a dat cu stângul în dreptul!, steliştii uită, şi n-ar trebui, că băimăreanul a lăsat jocul să continue şi nu l-a oprit pe Adi Popa, pentru fault la Corbu, înaintea golului lui Chipciu.
Pentru varianta că nu Balaj a influenţat rezultatul pledează şi amănuntul că adiţionalul Radu Petrescu n-a reacţionat la căderea lui Momcilovici. La fel, tuşierul Ovidiu Artene, deşi aflat la 3 metri, n-a semnalizat nimic când Adi Popa l-a împins pe Corbu, acţiune la capătul căreia Chipciu a marcat pentru 2-1! Simplificând la maximum, transformarea lui Balaj în ţap ispăşitor pentru eşecul Stelei e o exagerare. Nu el a fost vinovat, a fost Bourceanu.