Dialogul surzilor

Comentariile la articolul “Ce-a căutat M. Avram la Severin?!” m-au lămurit încă o dată în ce fel stau lucrurile

În cazul în care autorul exprimă o opinie favorabilă Stelei, e categorisit drept fan al acestei echipe și, automat, bușit de toţi cei care n-o agreează. De dinamoviști, de rapidiști șamd. În situaţia în care, dimpotrivă, îi critică pe roș-albaștri, pică și mai rău. Îl iau la șuturi numeroșii simpatizanţi ai Stelei, îl desfiinţează!

Oricum o dai în raport cu campioana en titre, tot rău cazi. Ţinta ironiilor și a ocărilor, n-ai niciodată dreptate! Una dintre erorile userilor constă în dorinţa fermă ca un ziarist, indiferent care, să judece precum un suporter. Dacă judecă altfel, devine brusc dușman și e luat la întrebări, chiar pus la zid! Firește, confuzia ridică un zid gros între cele două tabere.

Când până și specialiștii se mai ceartă pe o fază ori pe alta, vezi discuţiile dintre Porumboiu și Crăciunescu cu privire la henţul lui Hora, cititorii n-au nuanţe. Ei știu totul, știu cel mai bine și, lipsiţi de dubii, nu acceptă să fie contraziși. Restul se mai întreabă și mai șovăie, nu și internauţii. Ei au certitudini, nu îndoieli. Nu eu, după ce am făcut treaba asta săptămână de săptămână vreme de 18 ani, am competenţa de a mă pronunţa asupra unei faze, o au cei care au văzut 7 meciuri în viaţă! Nu generalizez și nu mă plâng, doar remarc.

Mai rămâne un aspect care intrigă. Tu scrii ceva, iar unii înţeleg numai ce le convine. Întorcându-mă la editorialul despre Avram, am auzit reproșul că l-am lăudat pe Edi Iordănescu, deși textul nu cuprindea niciun rând despre antrenorul gorjenilor, niciun cuvânt! În schimb, mergând pe aceeași linie greșită, destui au dedus că, ignorând manifestările nesportive ale lui Săpunaru din final, l-am protejat pe fundașul Pandurilor și, implicit, am ţinut cu Pandurii!

Fals. Cât de impulsivi și încăpăţânaţi ar fi ei, uneori ostili, userii au datoria să priceapă că niciun articol nu acoperă în întregime o partidă, un eveniment. Nici nu-și propune asta, iată de ce aceeași confruntare, dacă e importantă, e abordată din mai multe unghiuri. Fiecare text se referă la altceva tocmai ca să ofere împreună, completându-se, o imagine cuprinzătoare.

Pentru că am deschis subiectul, recunosc că mă amuză cititorii care-mi impută greșeli de gramatică, dezacorduri între subiect și predicat etc. De pildă, unul mi-a transmis că și-a pierdut definitiv încrederea în mine deoarece m-a prins folosind eronat pluralul virtuoși în loc de virtuozi! Pe lângă că GSP posedă un serviciu de corectură ce poate îndrepta eventualele erori de redactare, nu ezit să declar, fără să forţez modestia, că nu primesc lecţii de limba română. Alte lecţii da, de limba română și de logică nu.

Mi se mai reproșează că-s printre puţinii care nu răspund postărilor. Că Tolo o face, că Geambi da, Maria din ce în ce mai des etc. Scuze, dar nici nu voi răspunde până când nu voi socoti că merită. Momentan, în condiţiile în care n-am veleităţi de blogger, refuz să mă aventurez într-un dialog al surzilor. Mai întâi, mă străduiesc să învăţ pluralul de la virtuos și abia apoi, calificându-mă, nu exclud să mă avânt într-o conversaţie cu niște tipi atât de pregătiţi. Atât de culţi, de inteligenţi și de siguri pe ei.