Mai încet cu Stanciu&Co!

Am spus la TVR imediat după meci și repet acum că egalul cu Spania de pe Cluj Arena nu înseamnă o victorie, ci e doar un egal, nimic mai mult!

Unul însă prețios, absolut onorabil, întrucât “tricolorii” l-au obținut în fața campionilor europeni en titre și la capătul unui duel echilibrat, de care pe care. Declarând echitabil scorul de 0-0, corect, respectăm adevărul în condițiile în care, grație unei prestații inteligente și energice, elevii lui Iordănescu s-au ridicat la înălțimea celor ai lui Del Bosque. Într-o frază, egalul cu ocupanta locului 3 din clasamentul FIFA la zi a fost unul muncit și pe deplin meritat.

Sigur că discutăm despre un “amical”, de unde și observația că oaspeții, sosiți la Cluj după ce remizaseră joi cu italienii la Udine, 1-1, nu s-au omorât cu firea. Lipsit de serviciile vedetelor Iniesta, Busquets, Sergio Ramos ori Diego Costa, marchizul Del Bosque a început duminică seara cu un singur titular de la Udine și a operat 6 schimbări în repriza secundă! În plus, ibericilor li se cuvenea un penalty în prelungiri, când Săpunaru l-a cosit în careu pe Fabregas. Glumind, “centralul” francez a făcut bine că nu l-a acordat pentru că ne-ar fi stricat tot cheful!

Având de înfruntat adversari de top, băieții noștri s-au montat la maximum, dornici să arate ce știu. În consecință, exploatând spațiile libere lăsate de spanioli, au etalat un fotbal cursiv, logic. Ba și, mai rar în ceea ce-i privește, unul atrăgător, competitiv, plăcut ochiului. N-aș zice că “naționala” s-a întrecut pe sine și a reușit o evoluție antologică. Dar ea i-a mulțumit pe români, le-a dat ocazia să aplaude, să se bucure.

Echipa a jucat inteligent, atent în apărare, ferm la mijloc și mai îndrăzneț ca de obicei în atac, deși din nou ineficient. Iordănescu a bifat al 11-lea meci fără înfrângere din al treilea său mandat, pe parcursul căruia, cu toate că a întâlnit superputerile Italia și Spania, n-a pierdut deloc! Un bilanț menit să le închidă gura celor care, ironizându-l că-i depășit, ruginit, vetust etc., nu încetează să conteste un selecționer pe care rezultatele îl recomandă cu prisosință. Iată de ce a surprins și a mâhnit momentul în care unii spectatori clujeni, care se consideră cei mai educați și mai civilizați, au huiduit când crainicul stadionului a pronunțat numele lui Iordănescu!

Ca și miercuri, Nicușor Stanciu s-a dovedit cel mai în formă și duminică, MVP-ul confruntării. A alergat, a presat, a pasat, a creat, a ratat. Tocmai pentru că a recunoscut el însuși, modest, că “mai am multe de corectat”, e cazul să-l lăudăm, dar fără excese, fără tam-tam. El poate deveni liderul după care tânjește “naționala” de atâta amar de timp, însă mai are până să ajungă acel număr 10 capabil să reamintească de Dobrin, Hagi ori Mutu. Ca atare, să evităm greșeala de a-l ridica în slăvi prea repede, să nu ne grăbim identificându-i pe “tricolori” cu Stanciu&Co deoarece riscăm să-i facem un deserviciu celui în cauză, nicidecum un favor!

În preajma vârstei de 23 de ani, pe care o va sărbători în 7 mai, să-l ajutăm pe Stanciu să crească, nu să-l expunem cu temenelele și cu plecăciunile noastre! Ne trebuie și îi trebuie mintea clară. Luciditate, măsură, decență. z