Vina noastră faţă de Halep
La fiecare poticneală a Simonei, uităm că, de fapt, ea e datoare numai părinţilor, nu şi federaţiei, ministerului, altui for

Nu-s specialist în tenis, deşi ezit să definesc termenul. Poţi fi specialist în fizică nucleară, în microbiologie, în altele, dar şi în tenis? Pe de altă parte, la ziar Lumi Paul e enciclopedie în materie, iar Cristi Geambaşu şi mînuieşte cu talent racheta. Eu, bietul de mine, mă limitez să privesc la „ceaiul de la ora 5”, vedeţi că nu-s chiar străin!, considerîndu-mă un simplu spectator. Un chibiţ. În consecinţă, emit păreri fără să aştept să fiţi de acord cu subsemnatul. Vorba celor de la Caţavencii, cititorii noştri sînt mai deştepţi decît noi.
Mă voi referi în cele ce urmează la Simona Halep. Din cîte s-a lămurit neofitul de mine, din ce în ce mai mulţi românaşi vor să se identifice cu ea, dar într-un mod original. Victoriile ei sînt şi ale lor, ale noastre, pe cînd eşecurile îi aparţin în exclusivitate. La înfrîngerile ei, fanii devin duşmani şi umplu reţelele de socializare cu jigniri, cu reproşuri. Şterg cu ea pe jos, o pun la zid, îi pasează toate nerealizările vieţii lor. Toate frustrările.
Sincer, nu prea înţeleg ce se petrece. M-aş opri la invidie şi nu m-aş duce pînă la ură, însă apreciez că publicul creează o presiune nefastă, greu de suportat. O povară. La fiecare poticneală a Simonei, uităm că, de fapt, ea e datoare numai părinţilor, nu şi federaţiei, ministerului, altui for. Că a ajuns pe locul 3 în lume, a fost şi pe 2, cu forţe şi cu resurse proprii, graţie exclusiv familiei. Cu eforturi, cu renunţări, cu sacrificii.
Şi din pricina presiunii amintite, Simona s-a simţit obligată să joace contra Cehiei în FedCup, cu toate că era incomplet restabilită. Din cauza problemelor de sănătate, minimalizate de ceilalţi, tocmai clacase la Australian Open, învinsă de o chinezoaică situată pe 133 WTA, ba şi la primul succes într-un turneu de Grand Slam!
N-am discutat cu Simona, deci nu-s sigur pe ce spun, dar mă îndoiesc că, tristă şi obosită, bulversată de schimbarea fusului orar, ea a ţinut să joace la Cluj. Dar n-a îndrăznit să refuze, căci ce şi-ar mai fi luat-o, ce i-ar mai fi auzit urechile?! Că nu-i pasă de ţară, că trădează, că-i o ingrată! Într-o situaţie asemănătoare, Şarapova n-a intrat în partida cu Olanda, una pe care, fără numărul 6 mondial pe teren, Rusia a pierdut-o chiar la Moscova!
Haideţi să fim sinceri, noi n-am fi digerat un eventual forfait al Simonei că doar, nu-i aşa?, fata şi-a tras o căruţă de bani din tenis şi trebuie să se justifice în faţa noastră! Bref, ce i-au admis ruşii Şarapovei românii nu i-ar fi înghiţit lui Halep!
Împotriva cehoaicelor, Simona i-a cedat Pliskovei şi a bătut-o pe Kvitova. Nici n-a încîntat, nici n-a dezamăgit, deşi se sconta că va aduce amîndouă punctele. Abia după ce preşedintele George Cosac a povestit cît s-a chinuit constănţeanca să poată juca, apelînd la adidaşi mai mari ca să-şi bandajeze degetele de la picioare, publicul s-a mai îmblînzit. A continuat să clantine din cap, dar i-a acordat campioanei şi unele circumstanţe atenuante. A mai înţeles-o, dar n-a iertat-o pe deplin. A socotit că e în continuare datoare.
Repet că n-aştept să fiţi de acord cu un nespecialist ca mine cînd e plin de experţi în jur. M-aş declara însă mulţumit şi dacă, parcurgînd aceste rînduri, v-aţi gîndi o clipă că poate sîntem şi noi vinovaţi, fie şi indirect, pentru unele dintre ratările Simonei.