Ciprian Marica 
și strugurii acri

Am scris ieri despre convorbirea cu Ciprian Marica, dar n-am detaliat.

Nu știam atunci și nu știu nici acum încotro o va apuca atacantul care a împlinit 30 de ani pe 2 octombrie. Luni la amiază, purta discuții la sediul clubului Getafe, fără ca asta să garanteze că a bătut palma cu ocupanta locului 12 din Prime
ra Division. Formație pentru care a bifat 27 de meciuri în sezonul 2013-2014 și a înscris 6 goluri.

Avînd de ales între Getafe și Steaua, Marica tot cîntărea duminică seară. Oscila, nu părea decis. Am înțeles că nu-l interesează neapărat banii, cît să poată reintra repede după o pauză prelungită și să prindă Euro. Concret, propunerile nu prea diferă. Getafe ar merge pînă la 500.000 de euro anual, sumă totuși secretă, în vreme ce Gigi Becali s-ar opri la 250.000, la care ar adăuga însă un bonus de 500.000 în cazul calificării în grupele Champions League. Una peste alta, cam la fel.

Scăderea e însă sesizabilă socotind că Getafe l-a plătit anterior cu 900.000 pe an. Atît că Ciprian, ultima oară în Turcia, n-a mai jucat un meci întreg din 12 februarie 2015, în Cupă cu Galata! Din pricina repetatelor accidentări și a 4 intervenții chirurgicale la genunchiul drept, modesta Konyaspor i-a și reziliat contractul înainte de termen.

Cînd oricare altul ar opta pentru Spania, Marica mi-a lăsat impresia că ezită, că nu-i hotărît. Mi-a explicat și de ce: “Pentru că la Getafe mi-ar fi greu să mă integrez din mers și în concurență cu două vîrfuri redutabile. La rîndul ei, pe lîngă că ar însemna revenirea acasă după 11 ani și jumătate, Steaua mi-ar oferi prilejul unei pregătiri de iar
nă serioase, menită să mă pună pe picioare imediat. La ea aș juca, n-ar trebui să mai aștept 5-6 etape să-mi intru în mînă. Din acest punct de vedere, varianta România e tentantă”.

Sincer fiind, n-am idee cum se va încheia poves
tea și nici cum aș proceda în locul lui Marica. Pre
supun însă, opinie personală, că s-o fi săturat și el să bată continentul în lung și-n lat, să-și poarte pașii de la Donețk la Stuttgart, de la Gelsenkirchen (Schalke) la Getafe și Konya. A cîștigat regește, dar cred că a resimțit și dorul de țară. De aceea s-ar întoarce.

Surprinzător, cînd au dedus că Ciprian n-ar mai veni, unii fani roș-albaștri au sărit cu gura pe el! Brusc, aducîndu-și aminte de trecutul dinamovist al unuia care a îmbrăcat tricoul “cîinilor” în doar 22 de meciuri de campionat, și acelea la începutul carierei, l-au contestat și-l contestă vehement. Inclusiv pe blogul meu, Alx l-a numit “semifotbalist” și “păcălici fără realizări”, iar semnatarul Ghencea a anticipat că “va fi o plasă mai mare decît Tade și pentru că nu simte nimic ca stelist!”. Vedeți cum se acresc strugurii cînd n-ajungi la ei!

Nu împărtășesc asemenea opinii. Autorii lor uitînd, printre altele, că Marica rămîne, cu 25 de goluri marcate în 72 de partide, al patrulea golgeter all-time al “naționalei” noastre. La egalitate cu V. Moldovan, în urma lui Hagi, Mutu (cîte 35) și Bodola (30). Sigur că, trecînd prin atîtea necazuri și su
ferind atîtea operații, Ciprian nu mai e cel din urmă cu ani. A mai îmbătrînit, s-a mai uzat, nu mai are aceeași viteză de reacție etc. Dar și așa, merită încă o șansă și, indiscutabil, mai mult respect.