Steaua cu noroc
Dincolo de o prestație în creștere comparativ cu evoluțiile precedente, Steaua a avut și nițel noroc.

Campioana a cîștigat pe bune, meritat, derby-ul din deplasare cu Viitorul. A intrat mai repede și mai hotărît în meci, dominîndu-l net pînă la eliminarea lui Papp din minutul 60. Rămasă în 10, Steaua nu și-a pierdut capul, ba a și ratat o ocazie uriașă prin Tade. Cînd s-a retras spre final, ușor obosită, portarul Niță a salvat-o prin cîteva intervenții miraculoase. Logic, Gazeta i-a acordat 8 lui Niță, cea mai mare notă.
Dincolo de o prestație în creștere comparativ cu evoluțiile precedente, Steaua a avut și nițel noroc. În ideea că Fl. Tănase, cel mai în formă dintre atacanții lui Hagi, s-a accidentat în preziua întîlnirii, dar și deoarece, la 0-1, I. Filip a tras în bară! Roș-albaștrii au fost ajutați și de brigada de arbitri, voi detalia mai la vale. Altfel, să nu credeți că meritul și norocul se exclud. Dimpotrivă, uneori nu se bat cap în cap, se completează.
N-am citit ceva mai stupid pe blog decît că Hagi, în numele unor obligații mai vechi, i-ar fi cedat meciul lui Becali! De la nașul Gică pentru finul Gigi, ar fi sunat dedicația imaginată de niște minți înfierbîntate! Cum nimeni nu poate susține așa o enormitate, mă opresc aici. Aberațiile nu se comentează.
Nu mi se pare normal nici să ne întrebăm de dimineață pînă seara cui se datorează revirimentul Stelei, antrenamentelor lui Reghecampf sau vitaminelor lui Neubert? Răspunde fiecare cum vrea, dar e lesne de constatat că, mai presus de modul în care știe să pregătească echipa, Reghe reușește s-o bage în priză. S-o determine să joace. Mobilizată de pe bancă, montată, Steaua a cîștigat serios în atitudine. În implicare, în motivație.
Revenind la arbitraj, Al. Tudor e în culpă din pricină că a închis ochii, ca și tușierul V. Marinescu, la hențul comis în careu de Hamroun la 10 minute după ce același algerian deschisese scorul. N-a fost o fază grea, ci un henț vizibil, flagrant. Se impunea 11 metri, numai că Tudor și Marinescu, deși excelent poziționați, au lăsat jocul să continue!
O dată în plus a surprins neplăcut insistența cu care Tudor e delegat la Steaua, deși în etapa a 4-a i-a refuzat Botoșaniului, la 0-1 acasă cu campioana, un penalty despre care Porumboiu a spus că “se dădea și dacă nu era arbitru!”. Mai grav, la ora întîlnirii de la Botoșani, GSP contabilizase în dreptul lui Tudor 7 gafe în favoarea Stelei! Nepermis de multe pentru un brav purtător al ecusonului FIFA, nu?
A contrariat delegarea “centralului”, dar și a rezervei sale: în cazul în care Al. Tudor ar fi suferit o întindere, o contractură etc., era oare în stare Horia Mladenovici, arbitru de ligă secundă, s-o scoată la capăt?! Și desemnarea Irinei Mîrț pe post de observator al arbitrilor la o întîlnire cu rang de derby putea fi evitată. Jos pălăria pentru cariera doamnei Mîrț, ex-asistent FIFA cu 3 turnee mondiale feminine în CV, dar ce autoritate ar fi avut o fostă tușieră, indiferent de reputație, în fața celui poreclit Brad Pitt?! Mică, foarte mică.
Fără să fie singurele, aceste exemple dovedesc că treburile nu merg pe roate la cca. Subiectul se cere dezvoltat și va fi.