Retragerea lui Rădoi

În editorialul din 3 noiembrie îl sfătuiam pe Mirel Rădoi să se despartă de Steaua, să iasă dintr-un cerc vicios.

“În locul lui, m-aș ridica de pe bancă și m-aș întoarce doar cu diploma de antrenor în buzunar”, scriam în articolul “Mirele, eu aș pleca!”. Timp de aproape o lună, cel în cauză a încercat zadarnic să redreseze corabia. Cum aceasta a luat și mai multă apă, tehnicianul improvizat s-a recunoscut învins și a părăsit coverta.

Nu simt nici o satisfacție că am anticipat. Ba chiar regret că un mare fotbalist a început cu stîngul cariera de antrenor. Cred sincer că Mirel merita alt debut în profesie, sînt pe deplin convins de asta, atît că, să mă scuze, în mare măsură și-a făcut-o cu mîna lui. Concret, a plecat din pricina eșecului cu Astra, provocat și de neșansă, dar și pentru că s-a luat în gură cu patronul. A dezmințit și va dezminți în continuare că s-a certat cu Becali. E prea mîndru și, în altă ordine de idei, prea respectuos față de nașul său ca să admită că acesta i-a interzis să-l folosească pe Guilherme, însă surse autorizate susțin ferm versiunea respectivă.

Firește că amestecul lui Gigi în alcătuirea formației, fie el și discret, l-a deranjat pe Mirel. Cu atît mai rău cu cît se spune că, în clipa venirii, el a insistat pentru aducerea unui fundaș stînga ca alternativă la Guilherme. Totuși, Rădoi s-a înșelat în clipa în care și-a imaginat că, prețuindu-l și iubindu-l, Becali nu va trece niciodată peste cuvîntul lui. Fals, de la cineva care vede fotbalul numai și numai ca business n-ai ce să ceri. Sau ceri degeaba.

Cu siguranță că Becali ține la Rădoi. Poate că, socotindu-l membru al familiei sale, îl și iubește. Numai că, înainte de a iubi pe altcineva, Gigi se iubește pe el la maximum, necondiționat. Fiind cel mai deștept și cel mai frumos, se arată atît de încîntat de persoana sa încît nu lasă nici un centimetru liber. E prizonierul admirației de sine, dar asta-i altă discuție.

Mai presus de orice, Mirel ar trebui să-și reproșeze că, apucîndu-se de treabă fără licență, s-a expus inutil. A ajuns, iar sînt ireverențios, în situația unui tenor de operă foarte apreciat distribuit într-un film mut! Ca atare, s-a trezit legat de mîini și de picioare întrucît, în absența diplomei, n-avea voie să dea indicații pe durata partidelor și nici măcar să se ridice de pe bancă!

Mă declar de acord cu Reghecampf că o echipă trebuie să aibă un șef pe care să-l asculte, de care să-i fie uneori frică. Nici una, cu atît mai puțin cînd e capricioasă ca Steaua și doldora de străini, nu poate fi condusă cu jumătăți de măsură. Era de datoria lui Rădoi să știe toate astea și să nu cadă în capcană, fie ea întinsă neintenționat chiar de nașul său!

Deoarece Steaua se găsește la 10 puncte în spatele Astrei, e clar că Rădoi a ratat complet startul ca tehnician. Din cauza altora, cu precădere a patronului, dar și din cauza lui, care și-a imaginat că antrenoratul e floare la ureche. Cum s-a lămurit că nu e, trebuie să termine școala, să obțină licența și într-o bună zi, cît mai curînd, să revină în vestiarul roș-albaștrilor. Ca să închei cu o banalitate, a pierdut o bătălie, nu și războiul.