Cai verzi pe pereți

Cînd ditamai campioana umblă pe drumuri ca nomazii, se pregătește la Mogoșoaia, la Buftea ori la Domnești, face pe gazda azi la Cluj și mîine la Pitești etc., e de înțeles că jucătorii nu se mai regăsesc.

În fond, deși Dinamo n-o mai învinsese pe Steaua din 2011, eșecul suferit duminică de roș-albaștri n-ar trebui privit ca o catastrofă. Una că a fost un meci în deplasare pentru campioană, care a rămas cu același “adevăr”, alta că i-au lipsit numeroși titulari. Invocînd absența lor, Țiți Dumitriu s-a referit la 7 jucători. Suspendați ori accidentați, au absentat Cojocaru, Papp, Hamroun, Kharja, Muniru, Tahar și Chipciu, numai că doar 4 dintre ei, maximum 5, merită socotiți titulari.

A surprins mai ales modul în care a cedat Steaua, clar, fără drept de apel. Condusă la un moment dat cu 3-0, ea a plecat steagul și din pricina absențelor amintite, ceea ce o scuză însă numai în parte. Deoarece cînd te numești Steaua și ai veleități de Champions League, te bazezi pe 25 de jucători, nu pe 17-18, ca să ai de unde alege în caz de forță majoră.

Dacă speri însă să depășești un adversar organizat și harnic, cum s-a prezentat Dinamo în derby, cu Tudorie, Enceanu. Vl. Mihalcea și Onțel, introduși de Rădoi în disperare de cauză, înseamnă că visezi cai verzi pe pereți. Cei amintiți trebuie să mai crească pentru a se ridica, da ori nu, la nivelul unei confruntări cu miză și cu intensitate.

După o primă repriză în care combatantele s-au închis reciproc și au oferit fotbal cu lingurița, Dinamo s-a desprins și a cîștigat detașat, indiscutabil. Succesul “cîinilor” s-a datorat mai ales atitudinii. Cu precădere angajamentului, implicării, dar și dramului de noroc care a dus la autogolul căpitanului Varela ori la bara lui Stanciu din lovitură liberă.

Introducîndu-i în a doua jumătate pe Gavrilă și pe Gnohere, care au luminat jocul roș-albi–lor, Rednic s-a dovedit foarte inspirat. A schim-bat de nota 10. M-aș opri însă aici și n-aș elogia lecția de tactică pe care i-ar fi predat-o el lui Rădoi. Care lecție?, haideți să lăsăm cuvintele mari!, Dinamo a învins pentru că a alergat mai mult, mai repede și mai direct.

Pe cine ar trebui să arunce vina Steaua pentru pasul greșit de duminică? Pe jucători, pe antrenorul începător Rădoi și, înaintea oricui, pe patronul Gigi Becali, cel care s-a trezit declarînd, de parcă ar fi văzut alt meci, că “numai Steaua a jucat fotbal”!

Ne-am obișnuit cu elucubrațiile lui Becali, așa că mă opresc. Repet însă că, exceptîndu-l pe Vali Argăseală, singurul om din club cu picioarele pe pămînt, ceilalți oficiali par să-și fi pierdut capul. Ba chiar, îmi cer iertare, și simțul măsurii, luciditatea.

Cînd ditamai campioana umblă pe drumuri ca nomazii, se pregătește la Mogoșoaia, la Buftea ori la Domnești, face pe gazda azi la Cluj și mîine la Pitești etc., e de înțeles că jucătorii nu se mai regăsesc. Pe lîngă stemă și siglă, echipa nu mai are nici stadion, nici suporteri, nici identitate! Nu mai are nimic, e a nimănui și de nicăieri! Cum Becali suferă mai nou și de mania persecuției, întreg universul complotînd mișelește împotriva lui și dorindu-i răul, consider înfrîngerea dureroasă trăită de Steaua duminică seara ca una dinainte anunțată, previzibilă. Cine își așterne prost nu poate dormi bine.