Întoarcerea lui Marica

Se discută insistent despre posibila revenire a lui Ciprian Marica în Liga 1.

Pe cel ce și-a reziliat înainte de termen contractul cu Konyaspor îl curtează Steaua, Pandurii și Dinamo, firește, cine n-ar vrea un atacant cu 72 de meciuri și 25 de goluri în “națională”?! Pe lista interesaților mai figurează Ludogoreț, campioana Bulgariei, formația lui Moți, Prepeliță și Keșeru, iar concursul rămîne deschis.

La semnele de simpatie trimise din România, Marica a răspuns diplomatic. Cînd Gigi Becali l-a rugat să vină la Steaua ca să stea cît dorește și să plece oricînd, Ciprian a recurs la mereu invocatul Never say never, dar a declinat invitația. A transmis că ar trebui să mai vadă. Să mai cîntărească, să mai analizeze. Deși n-a zis nu, a gîndit nu.

La fel a procedat și cu Dinamo, echipa care l-a lansat și de la care a ieșit afară, evoluînd după 2004 în Ucraina (Șahtior Donețk), în Germania (Stuttgart, Schalke), în Spania (Getafe) și, pînă recent, în Turcia. S-a despărțit de Konya cu statutul de jucător liber, însă nu-i eligibil pe moment în țările cu fotbal avansat deoarece a devenit liber după închiderea perioadei de transferuri. Va putea fi legitimat abia în 2016.

Cînd a refuzat Liga 1, Marica a socotit că nici una dintre componentele acesteia, inclusiv Steaua, nu s-ar putea ridica la înălțimea pretențiilor sale. A unuia care a luat între 2,5 milioane de euro pe an (Schalke) și 900.000 (Getafe), nu o căciulă de bani, chiar o căruță! Din august 2014, a îmbrăcat tricoul lui Konyaspor de numai 9 ori, dar urma să încaseze 1,2 milioane de euro anual! Evident că la 100.000 pe lună, fără a mai socoti bonusurile de performanță, orice club românesc e constrîns să bată în retragere. N-are de unde. Se predă, părăsește scena negocierilor.

Acum, să nu ne prefacem naivi, ipocriți ori amîndouă și să-l acuzăm pe Ciprian de lipsă de patriotism pentru că nu se întoarce acasă. Nu se întorc alții, îi știți, care n-au atins nivelul lui de notorietate și nici n-au primit așa sume. Ca atare, de ce ar reveni tocmai el cînd mai trage nădejde să prindă un contract gras? Să mai dea, iertați expresia, un tun. E dreptul lui să încerce, să nu uite că sînt trenuri pe care, o dată scăpate, nu le mai prinzi niciodată. S-au dus pentru totdeauna.

Din păcate însă, Marica are o problemă, ba încă una grea, complicată. Supus mai multor intervenții chirurgicale la genunchiul drept, a jucat din octombrie 2014 încoace, adică în ultimul an, doar 6 meciuri, nici ele întregi! Cum și-a petrecut majoritatea timpului în sala de recuperare, nu pe teren, a apărut și s-a răspîndit zvonul că piciorul lui operat nu mai rezistă. Cariera i s-ar fi sfîrșit sau e pe-acolo, aproape de gongul final.

Ca unul care a crezut permanent în Marica, m-aș bucura ca zvonul să nu se adeverească. De aceea îl aștept să reintre grabnic, să convingă și să fie convocat pentru Euro 2016. Ciprian le e dator tuturor iubitorilor fotbalului o demonstrație ce nu trebuie să întîrzie. Totuși, viața nu se termină la 30 de ani, ci uneori abia începe.