Mîine va fi și mai rău!
Încheind a 13-a la CM din Scoția, echipa noastră feminină de gimnastică a ratat calificarea directă la Olimpiadă, contraperformanță ce întregește tabloul întunecat al sportului tricolor.

În condițiile în care pînă acum și-au asigurat biletele pentru Rio doar 25 de români, jumătate comparativ cu aceeași perioadă dinainte de Londra 2012, clar că lucrurile nu-s în regulă. Că jucăria cîndva frumoasă s-a stricat.
Încă mai trist, cu cîteva excepții, a atletului Marian Oprea, a boxerului Mihai Nistor și cam atît, nici unul dintre cei 25 nu se înscrie cu șanse reale la medalii. Merg la Rio mai mult ca să facă act de prezență, să fie drumul cu oameni.
Situația nu-i îngrijorătoare, ci de-a dreptul dramatică. Din spate nu vine nimeni, iată, Oprea va avea 34 de ani în 2016, gimnaștii așteaptă tot de la Marian Drăgulescu, născut în 1980, selecția e restrînsă, candidații neconvingători, optimismul minim! Ca atare, previziunile sînt și ele sumbre, iar obiectivul COSR pentru Rio, 6-8 medalii, pare de domeniul fanteziei. Utopic. De acord că de fiecare dată a mai sărit din anonimat un campion surpriză, de niciunde. De data asta, fără să fie exclus, e însă puțin probabil.
Dacă urmașele Nadiei s-au umplut de rușine la Glasgow, unde au făcut de rîs școala românească, poate cea mai respectată din istorie, nici în alte discipline nu stăm pe roze. Barca de 8+1 fete, fără egal în canotajul olimpic, de trei ori aur, de trei ori argint și de două ori bronz, mai are numai încercarea Regatei Lucerna 2016 ca să prindă scara avionului de Rio după ce a clacat recent la CM!
La fel, Liviu Dumitrescu și Victor Mihalachi, de 4 ori campioni mondiali la canoe dublu și de 5 ori eu-ropeni, visează să dea lovitura la CE 2016, ultimul tren pentru ei. Anul acesta, la CM de la Milano, au rămas de căruță, în afara primilor 6 clasați!
Nici Alin Moldoveanu, încoronat cu aur la Londra 2012 în proba de pușcă aer comprimat 10 metri, nu-i pe lista calificaților, la Grand Prix-ul Azerbaidjanului terminînd deunăzi al 15-lea! Corect, la tir nu există favoriți și așa cum poți lua locul 1, poți să și cazi într-o clipită pe 10! Scontăm ca Moldoveanu, 33 de ani la Rio, să profite de cel din urmă criteriu de calificare, Europenele de anul viitor, în ideea că-i bine și mai tîrziu decît niciodată. Cînd atletismul, sportul sporturilor, e la pămînt, ne legăm speranțele, mai degrabă firave însă, de judo, de tenis, de scrimă și de haltere. Ce-am fost și ce-am ajuns!
Într-un moment de-a dreptul alarmant, COSR arată cu degetul spre federații care, la rîndu-le, reclamă lipsa fondurilor și a tehnicienilor. Placa e veche: banii nu-s niciodată destui, iar antrenorii preferă străinătatea, acolo fiind priviți și salarizați altfel. În ciuda atîtor minusuri, trebuie ieșit cît mai repede din tunel, dar cum? Mă îndoiesc că posedă cineva rețeta, soluția, cheia. Oricum, pe această temă trebuie inițiată o dezbatere cît mai largă.
Practic, condus adesea politic, nu profesionist, după ureche și confuz, sportul nostru suportă acum consecințele repetatelor greșeli de concepție, de strategie, de orientare. Reclamînd desființarea multor baze sportive, habarnismul și șmecheria unor șefi din domeniu, presa a avertizat că se apropie ora decontului și că războiul va fi pierdut. Ea a spus, ea a auzit.