Nevoia de scuze

Prezența a 47.987 de oameni pe Arena Națională la meciul cu Finlanda, penultimul din campania pentru Euro 2016, ar ilustra faptul că echipa României are de partea ei publicul larg.

Că e simpatizată. Cunoașteți însă că lucrurile nu stau așa. În condițiile în care cei 47.987 au fost mai degrabă spectatori decît suporteri, s-a observat cu ochiul liber o ruptură între “națională” și masa iubitorilor fotbalului.

Întrucît “tricolorii”, cu toate ratările și amînările lor, au realizat calificarea la CE, ba și după 8 ani de absență, nu era logic să se producă schisma amintită. S-a produs, iar cauza e ușor de identificat: jocul lipsit de culoare și de lumină al “naționalei”, căznit, plictisitor. Ca atare, din ce în ce mai puțini fani au rămas cu sufletul lîngă echipă și au continuat să creadă în calificare. Să zicem că echipa n-a jucat așa rău și că un cetățean s-a înșelat. Poate s-au înșelat mai mulți, dar e imposibil să se fi înșelat toți, de la primul pînă la ultimul!

Dincolo de reușita elevilor lui Iordănescu, căci calificarea înseamnă o reușită, Raț et Comp. au reacționat aiurea-n tramvai, nepotrivit, după ce-au bătut în Feroe și s-au văzut cu sacii-n căruță. Deranjați că presa i-a mai criticat, iar publicul uneori i-a huiduit, unii dintre băieți au devenit ironici. Chiar ușor aroganți, agresivi.

Interpretînd rolul neînțeleșilor și al nedreptățiților, Chiricheș, Stancu și, surprinzător pentru firea lui, Budescu au ieșit la atac. În loc să-și ceară scuze pentru suita de evoluții anoste, cum a făcut-o însuși selecționerul cînd și-a mărturisit regretul că n-a tranșat calificarea încă de la meciul cu Finlanda de la București, jucătorii au dat impresia că vor să-i pună la punct pe cei care “n-au crezut în noi”!

Greșit. Personal, am fost sigur că “tricolorii” vor ajunge la Paris. Am spus-o, am scris-o și am repetat-o, deși prestațiile lor nu m-au încîntat. Dimpotrivă, unele mi-au lăsat, ca tuturor celorlalți, un gust amar.

Clar că trebuie găsit un modus vivendi, “naționala” și publicul avînd datoria să se împace, să se reconcilieze. Ca să vorbească aceeași limbă, e nece-sar însă, sine qua non, ca “tricolorii” să se gîndească mai des și mai responsabil la oamenii din tribune. Să fie mai devotați în serviciul celor mulți, al celor care cumpără bilete ca să-i aplaude pe ei și, din păcate, se întorc acasă în majoritatea cazurilor cu sentimentul neîmplinirii, al frustrării.

Atenție, dintre acești cîrcotași se vor recruta spectatorii de la care se așteaptă să încurajeze echipa pe parcursul turneului final din Franța.

Poate că-i normal, de discutat pro și contra pe această temă, ca integraliștii D. Grigore și Chiricheș să fie recompensați pentru calificare cu cîte 300.000 de euro brut, echivalentul salariului mediu din România pe 44 de ani! Au alergat pentru suma respectivă, să admitem că li se cuvine. Totodată însă, și ei trebuie să admită că oricine ia o căruță de bani, de-acum nu mai vorbim despre o figură de stil, are nu numai drepturi, ci și obligații.

Obligația lor nu-i să cîștige neapărat, dar e să joace neapărat. Să transpire ca să-i bucure nițel pe spectatori. Măcar un pic.