Boierul cu fluier

Sub impresia acestui căznit 1-1 cu Finlanda, cel mai la îndemînă e să-i ironizăm pe jucători şi să cerem plecarea antrenorului

Paradoxal, exact în meciul în care Iordănescu s-a dovedit mai îndrăzneț, el și băieții lui au suferit mai rău ca oricînd. Aproape să cadă în prăpastie, s-au salvat la potou, în prelungiri. Acum, destui sînt cei care-i reproșează selecționerului că a riscat inutil renunțînd la un mijlocaș de închidere și folosind două vîrfuri avansate.

Cum n-a făcut-o mai devreme, nu trebuia s-o mai facă întrucît prudența e, firește, recomandabilă nesăbuinței. Mai departe însă, nimic surprinzător. În urma războiului mulți viteji se arată și se înghesuie la vorbă asemenea fetelor mari la măritat.

Sub presiunea unui public care își epuizase rezervele de răbdare, Generalul a forțat fără să se acopere suficient. În consecință, a avut belele cu atacul, dezorientat și steril, dar și cu apărarea, mai vulnerabilă ca de obicei. După 0-1, defensiva a gafat nepermis și des, din care cauză finlandezii, copleșiți 45 de minute, puteau să se distanțeze și mai tare. Personal, nu-mi aduc aminte de vreo partidă în care “centralii” noștri să comită atîtea greșeli pe teren propriu, unele de-a dreptul jenante.

De cîte ori Chiricheș și D. Grigore s-au încurcat reciproc ca picați din Lună, ne-a surîs norocul care ne întorsese spatele în prima repriză. Cînd ne plîngem c-am avut ghinion, invocînd și bara lui Torje de după pauză, ignorăm șansa care ne-a ajutat. Dacă admitem că “naționala” a jucat pe alocuri mai vioi ca altădată, mai repede și mai direct, tot n-a jucat cum au dorit zecile de mii de entuziaști din tribune. Ea a dezamăgit din nou. I se oferă însă șansa să se trezească în Feroe și să sperăm că o va fructifica!

Să nu expediem însă faza din minutul 72, în care ultimul apărător D. Grigore l-a încălecat în careu pe Pukki, penalty indiscutabil și eliminare! Se spune aiurea că scoțienii sînt zgîrciți, deoarece “centralul” Craig Thomson, care ne-a dezavantajat flagrant la 1-4 cu Olanda în octombrie 2012, de data asta a fost generos cu noi. Un boier. El ne-a ținut în meci pentru că e greu de crezut, chiar utopic, că la 0-2 și cu om mai puțin am mai fi reușit egalarea. Sincer, pe unul care ar fi greșit contra noastră ca Thomson nu l-ar fi spălat nici o apă! Nici o mare, nici un ocean!

Am trăit cu sufletul la gură, iar unii au scandat “Demisia, Demisia!”, din pricina lipsei de inspirație și de concentrare a “tricolorilor”. În măsura în care Sînmărtean a urmărit impresia artistică, frumos, dar ineficient, Keșeru a părut rudimentar, static. Chipciu s-a reînscris pe sinusoida o partidă cu plus, una cu minus, iar joi a fost rîndul celei cu minus.

În ansamblu, Raț et Comp. au vrut și au transpirat abundent, dar n-au putut mai mult și din cauza valorii îndoielnice. Regret s-o spun, dar nici unul dintre componenții actualei reprezentative n-are cine știe ce valoare. Nu-i de superclasă, nu sare în ochi.

Sub impresia acestui căznit 1-1 cu Finlanda, cel mai la îndemînă e să-i ironizăm pe jucători și să cerem plecarea antrenorului. Într-un fel, o merită, numai că o asemenea pornire nu servește la nimic. Cît ne aflăm în cărțile pentru Euro, normal e să-i încurajăm pe “tricolori”, nu să-i huiduim. În fond, pe ei îi avem, cu ei defilăm, asta-i trista realitate, deloc îmbucurătoare. Totuși, întîi să obținem calificarea la Euro bătînd în Feroe, apoi vom mai vedea.