Pumnii strînși

Îi salut pe avocații federali Adrian Stîngaciu și Paul Ciucur, cei care au obținut ca “tricolorii” să dispute cu public meciul contra finlandezilor

Deși păreau să n-aibă nici o șansă deoarece forul de la Nyon dă înapoi extrem de rar, cei doi au insistat, s-au zbătut. În final, au convins UEFA că închiderea porților stadionului n-are suficient temei și trebuie suspendată pînă cînd se va pronunța Comisia de Apel.

Să nu pretindem că fanii “naționalei” n-au mai scăpat caii. N-a fost frumos ce-au scandat și, mai ales, ce-au făcut la Budapesta, unde s-au încăierat între ei. Numai că o asemenea comportare reprobabilă denotă un temperament nesăbuit și, fără să fie cu supărare, o regretabilă lipsă de educație, de stil. Nicidecum însă nu ascunde rasism și xenofobie, ce le-a imputat UEFA suporterilor români.

E de spus că Federația s-a mișcat bine în situația de față, una mai greu de gestionat din pricina presiunii timpului. Fixarea unui preț unic la bilete, 20 de 
lei, a simplificat misiunea “comandamentului” care a lucrat, începînd de luni seara, fără întrerupere. S-au înscris cu plus acordarea de tichete gratuite celor 10.000 de persoane ce își achiziționaseră “bilete virtuale” și funcționarea nonstop a ghișeului din
spre bulevardul Basarabia, alte măsuri adoptate în regim de urgență.

Pentru că a reușit să prelungească programul metroului, FRF se poate declara mulțumită de modul în care s-a descurcat. Firește, n-a răsturnat munții, repartizarea electronică a biletelor a trenat, în general însă, a făcut ce se impunea. Nu credeam că voi ajunge vreodată să-i laud pe Burleanu și pe oamenii lui, dar realitatea mă obligă s-o fac. Sper să nu fie prima și ultima oară!

Altfel, unii s-au grăbit să interpreteze editorialul de ieri, intitulat Calificarea ori demisia!, ca o lovitură sub centura selecționerului. Drept un atac vînjos la adresa “antrenorului secolului”. Nimic mai fals, o răstălmăcire, o confuzie. Deși am amendat adesea jocul slab al elevilor săi, uneori mîhniți, alteori legați de picioare, ba și la ochi, niciodată nu m-am dezis de Iordănescu. Nu i-am pus la îndoială priceperea.

Am susținut mereu că, în condițiile scăderii valorice a fotbalului nostru, e omul potrivit la locul potrivit. I-am ținut partea și cînd răuvoitorii i-au reproșat că nu și-a reînnoit licența, de parcă profesorul ar trebui să asculte de elevi și nu invers!

Cît despre demisie, clar că ea nu va întîrzia în situația, practic de neimaginat, în care “naționala” ar rata prezența la Euro 2016. Dacă ad absurdum ne vom îneca la mal, Iordănescu are atîta demnitate și atîta onoare încît să plece singur, nu să aștepte să-i arate cineva ușa!

Invitat luni la EuropaFM, Mircea Lucescu a rostit o frază memorabilă: “Entuziasmul face fotbalul puternic, nu critica, oricît de justificată”. Haideți să ju
decăm și noi la fel și să le ținem pumnii strînși băie
ților! Învingînd orice vanități și lepădînd orice frus
trări, să fim trup și suflet alături de echipa Români
ei la finalul cursei pentru Europene! Să fim, iertați clișeul obosit, al 12-lea jucător al ei și s-o conducem spre victorie! Adică spre Paris.