Budescu 
și Chipciu

Jucînd mai bine, cu precădere în repriza secundă, Astra a învins și și-a consolidat poziția de lider.

Îndrăznesc să scriu că, după aspectul întîlnirii, formația 
de la Dunăre putea cîștiga mai repede și mai clar. Din pricina ratărilor, a așteptat însă 83 
de minute ca să dea gol. A avut și norocul, 
reversul medaliei, să întîlnească un Dinamo 
în zi proastă.

Cel mai simplu e să spui, și mulți o fac, că prezența în tribune a 20.000 de spectatori, care au comemorat emoționant un deceniu și jumătate de la dispariția Unicului Căpitan, i-a timorat pe băieții lui Rednic. I-a împiedicat să arate de ce sînt în stare. Posibil, nu zic nu, în paralel însă, rămîn la părerea că, anticipez “complimentele” fanilor, echipa din Ștefan cel Mare e limitată. Ea mai are drum lung de parcurs pînă departe.

O dată cu ieșirea din insolvență, pentru care lui Ionuț Negoiță i se cuvin elogii deorece a băgat mîna în buzunar adînc și la timp, Dinamo visează din ce în ce mai des la participarea în cupele continentale. Frumos și mobilizator. Numai că mai întîi “cîinii” trebuie să se califice pentru Europa și abia apoi să dezvolte subiectul. Mi-ar părea sincer rău, pentru că fotbalul românesc are nevoie de un Dinamo puternic, competitiv, ca roș-albii să vîndă pielea ursului din pădure .

De partea cealaltă, Astra a confirmat că are calitate, stofă. Reintrările lui Budescu și Teixeira au conferit formației giurgiuvene un plus 
de culoare, dar și de conținut. Deși mai vîrstnic decît Nedelcearu cu 16 ani, decît Rotariu cu 
15 etc, portughezul a fost infinit mai util și mai eficient, asta dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că știe mai mult fotbal. La fel și Budescu, care se mișcă în teren cu ușurința unei gazele, dezinvolt. Aidoma lui Sînmărtean, și Budescu, îmi cer scuze, pute de talent. Nu 
pledez să fie titular la “națională” în finalul campaniei pentru Euro 2016, însă din lot n-ar trebui să lipsească. Și într-un picior, e de încredere, promite.

Aici l-aș plasa, deschid o paranteză, și pe stelistul Chipciu, altul în revenire de formă. Faptul că la Iași, în ciuda poziției mai degrabă incomode de atacant împins, a marcat pentru a treia oară consecutiv, etapa și golul, îl recomandă din plin pentru selecționare.

Cîteva cuvinte, fie și en passant, despre Șumudică. E el gură bogată și i se întîmplă să 
mai scape caii, nu s-a abținut nici sîmbătă, cînd i-a răspuns lui Rădoi!, dar e antrenor. Chiar e meseriaș, probă că l-a dominat tactic pe Rednic, recunoscut ca strateg.

Aglomerînd zona mediană cînd și cît trebuia , Șumi a obținut superioritate la construcție și, pe seama acesteia, o victorie de necontestat. Adevărul e că, pînă la un punct, l-a ajutat și Rednic prin aceea că a folosit prea mulți fundași și mijlocași!

Cînd îți propui să te aperi, poți marca doar dacă șansa îți surîde cu toată gura. Spre deziluzia entuziaștilor săi suporteri, lui Dinamo nu i-a surîs.