Rădoi și licența

Se caută o variantă ca diploma de Bac să nu mai fie condiție sine qua non pentru înscrierea la Școala de antrenori a Federației.

Altfel spus, Bacalaureatul să rămînă opțional, nu obligatoriu. Șefii Casei Fotbalului se gîndesc să schimbe macazul după anunțul lui Mirel Rădoi că va urma cursurile la Chișinău, unde se intră fără diplomă de Bac.

Dacă se va întîmpla așa, Rădoi nu va fi primul român licențiat peste hotare. Mihail Marian, o perioadă director tehnic la Steaua și la FRF, a absolvit în Franța, Aurel Țicleanu în Cehia, Ionuț Lupescu, în prezent șef la UEFA, în Germania etc. Nu va fi însă nici ultimul. Mai mulți jucători aflați spre final de carieră, Romeo Surdu și alții, sînt chitiți să traverseze și ei Prutul. Asta și pentru că au evoluat la cluburi din Moldova.

Părerea lui Mircea Rădulescu, care a condus 10 ani Școala de antrenori din București, e că Rădoi și-ar rezolva numai o parte din probleme în vecini. Va putea lua la Chișinău licența PRO fără să aibă Bac-ul, dar cel mai devreme în 3 ani. Ar cîștiga timp deoarece la noi, pentru calificarea respectivă, e nevoie de 5 ori chiar de 6 ani, mult, foarte mult, prea mult! Totuși, termini o școală de fotbal, nu absolvi nici Oxford, nici Sorbona, nici Harvard, nici Yale, nici Cambridge!

Nu rezolvă toate problemele, ideea fiind că se poate înscrie fără Bac, dar că trebuie să-l ia pînă la sfîrșitul cursurilor.

Într-o recentă conferință de presă, actualul director al Școlii de antrenori, Dan Apolzan, s-a referit și la posibilitatea “de a exclude regula Bacalaureatului, să încercăm și noi să coborîm nivelul ca să-i putem ajuta pe foștii jucători”. Eliminarea Bac-ului ar constitui însă, conform unei opinii mai largi, o concesie fără acoperire. O eroare greu de acceptat azi, cînd unui antrenor i se cere să fie și nițel pedagog, un pic psiholog, puțin medic, ceva din fiecare. A aborda cursul PRO fără Bacalaureat e împotriva tendințelor europene, sinonim cu a ridica o construcție fără fundație!

Chestiunea care s-ar cuveni revizuită privește armonizarea regulamentelor cu realitatea și, în cazuri excepționale, acordarea unor derogări. Așa cum federația franceză le-a permis să antreneze și, în paralel, să facă școala foștilor mari internaționali Blanc și Deschamps, la fel ar putea să procedeze și cea română. Să le îngăduie unor ex-jucători de top, de la, criteriu aleatoriu, 50 de selecții în sus, să poată sta pe banca tehnică înainte de obținerea licenței.

Aici rămîne însă de discutat dacă e normal, și fair, ca FRF, Comitetul Executiv, să fie mumă pentru unii și ciumă pentru alții. Să existe excepții menite să confirme regulile ori să nu existe. De dezbătut.

Regretabil e că Rădoi a complicat într-atît lucrurile încît nici el nu știe cum să le îndrepte. Iar ceilalți nici atît. Cel mai simplu era să înceapă ca secund al lui Pedrazzini ori al lui Țiți Dumitriu, apoi să treacă Bac-ul și să frecventeze Școala de antrenori în paralel. Cum nașul Gigi a forțat nota, s-au întîlnit două orgolii și, din păcate, s-a ajuns într-o fundătură.