Moartea unui stelist

Cu toate ale lui, bune și rele, azi oportunist, mîine curajos, azi rebel, mîine servil și invers, Dumnezeu să-l ierte pe Corneliu Vadim Tudor!

L-am întîlnit întîia oară pe Corneliu Vadim Tudor, pe Vadim, în urmă cu mult timp. Prin anii ‘80, eram tineri și vecini de redacție în Casa Scînteii.

Eu la Flacăra, el la Agerpres, ne intersectam des și stăteam la șuetă, de regulă și cu Horia Alexandrescu. Încă de pe atunci ținea la părerile lui ca la ochii din cap și încerca să le impună celorlalți cu orice preț. Așa trebuie că s-a format bărbatul de mai tîrziu cu porniri pătimașe, excesiv în atitudine și în discurs. Dar despre morți, numai de bine.

A fost un poet înzestrat și un polemist înverșunat, slujind însă uneori cauze discutabile ori chiar pierdute. Mai mult decît atît, un personaj cu o cultură enciclopedică și o memorie fabuloasă. Și sculat din somn, putea reproduce cu exactitate anii de naștere sau de deces a sute de scriitori, artiști, inventatori, regi etc. A demonstrat-o recent pe un post de televiziune și a lăsat lumea cu gura căscată.

Cu vremea relațiile dintre noi s-au răcit. Mi-aduc aminte că ne-am certat, puțin spus, cînd m-a trecut pe o listă a evreilor publicată de România Mare, revista căreia îi era mamă, tată și copil. Îmi cunoscuse familia, părinții, deci știa că-s român get-beget și nu se putea înșela.

Deși mă plasase într-o companie pe cît de selectă, pe atît de mincinoasă, lîngă Adrian Sîrbu ori Cornel Nistorescu, mi-a sărit țandăra. Cînd i-am reproșat, a luat în glumă o treabă serioasă: “Ești mare fraier, Ioanițoaia, curînd o să-mi mulțumești că te-am declarat evreu, ți-am asigurat viitorul!”. Din cîte știu, n-a modificat lista. N-a umblat la ea, a lăsat-o așa.

Altminteri, îi plăcea sportul și a scris cronici de fotbal, ca și mentorul său, Eugen Barbu. Pretindea că a ieșit campion la suliță, arăta și niște poze, dar n-a reușit să convingă pe nimeni că ar fi obținut succese și medalii. Fiind suporter al Stelei în stil ultra, furibund, fanatic, ani în șir n-a existat altă echipă care să se compare cu favorita lui. Steaua era cea mai cea.

A încetat să mai meargă la stadion să-i încurajeze pe roș-albaștri îndată ce s-a bălăcărit cu Gigi Becali, alături de care intrase, grație alianței dintre partidele lor, în Parlamentul European. Din clipa aceea, Steaua n-a mai constituit o prioritate pentru Vadim, iar el a început să semene cu un copil căruia i s-a luat cea mai dragă jucărie.

În paralel, a circulat frecvent cu “naționala”, de la una dintre deplasări, dificil de spus care!, datînd și imaginea reprodusă aici. S-a zvonit că la unul dintre drumuri Vadim ar fi traficat niște casete video, dar cred că a fost numai o bîrfă. Dacă obișnuia să dușmănească, CVT avea și talentul de a-și crea dușmani de dimineață pînă seara. Adversitatea îl înviora, îl mobiliza.

În urmă cu vreo 6 luni, după o pauză mai lungă, m-a sunat să-mi ofere spre vînzare un volum dedicat lui Nicolae Ceaușescu, celebrul Omagiu. Cerea pe el 20.000 de euro și s-a supărat cînd m-a auzit că, și să am disponibilă suma respectivă, n-aș cheltui-o pe o carte despre Ceaușescu. Mi-a zis că sînt negustor prost, căci cartea își va tripla valoarea în cîțiva ani.

Peste alte 3 săptămîni, m-a rugat să-l pun în legătură cu medicul Adrian Ursulescu, chirurgul cardiac din Stuttgart care, intervenind pe cord deschis, mi-a montat două by-pass-uri în 2012. Mi-a zis, cu voce stinsă, că și el suferă de inimă, dar și de diabet, din care cauză ar trebui să se opereze cît mai repede. I-am dat celularul de Germania al doctorului Ursulescu și am așteptat ca Vadim să revină. N-a mai revenit.

Luni seara, după ce s-a răspîndit vestea morții ex-parlamentarului, am vorbit cu doctorul Ursulescu. De-a dreptul șocat, acesta mi-a povestit că Vadim l-a contactat și că el i-a cerut, spre a se lămuri asupra bolii, analizele medicale curente și, mai ales, coronarografia. I-a răspuns că n-a făcut coronarografie și nici nu vrea să facă deoarece îi e frică, teribil de frică! În finalul convorbirii a promis că se mai gîndește, dar n-a mai telefonat niciodată.

Cu toate ale lui, bune și rele, azi oportunist, mîine curajos, azi rebel, mîine servil și invers, Dumnezeu să-l ierte pe Corneliu Vadim Tudor!