Fiecare are dreptatea lui

Înaintea dublei oficiale cu Ungaria și Grecia, Iordănescu se poate plînge că nu prea are pe cine se baza.

“Jucătorii din România nu demonstrează că merită să vină la echipa națională”, reclamă el. Din păcate, nu exage
rează, dar nu-i cazul să ne mirăm de albastrul situației atîta vreme cît, din 319 fotbaliști legitimați acum în Liga 1, 105 sînt străini, ceea ce înseamnă că fiecare al treilea jucător din cam
pionat e de import! În atare condiții, firește că nu prea mai răsar talente ori răsar din ce în ce mai rar.

Trist e că nici românii de-afară n-o duc prea bine. Dacă în urmă cu 15-20 de ani, chiar mai puțini, “tricolorii” erau titulari în echipe mari de peste hotare, azi ei sînt rezerve la echipe mici. Iar unii nici atît, văd meciurile din tribună, nici măcar de pe bancă! Exemplul cel mai convingător îl oferă Maxim. În 3 etape, mijlocașul de 25 de ani a prins numai 15 minute la un Stuttgart care, ca și în ediția precedentă, se zbate la retrogradare!

În măsura în care Iordănescu are dreptate să se ia cu mîinile de cap, iată, Gardoș și B. Stancu sînt accidentați, Raț face tușa la Rayo Vallecano, Dr. Grigore așteaptă startul stagiunii în Qatar, Cr. Tănase e ieșit din formă etc., are și Marica dreptatea lui. Parțial, dar are. Nu atît pentru că n-a fost convocat după o nouă intervenție chirurgicală la genunchi și o pauză îndelungată, cît pentru că a aflat vestea proastă din presă!

Logic era, să mă ierte antrenorul secolului, ca Marica să fie contactat și să i se explice ce se întîmplă. Dacă nu de către selecționer, tip foarte ocupat, măcar de unul dintre secunzii acestuia. Paradoxal însă, Iordănescu a găsit timp să-l felicite pe Budescu de Sfinții Constantin și Elena, dar nu și să-l sune pe Marica! Între cei doi rămîne însă o distanță ca de la cer 
la pămînt: Marica are 72 de prezențe și 25 de goluri în “națională”, iar Budescu zero! Îmi permit să apreciez că Generalul a procedat ca un sergent major!

Dincolo de “răutăcismele” lui Rednic și Dorinel, refuz să cred că Iordănescu îi favorizează cu intenție pe steliști. Într-adevăr, chemările lui Papp și Chipciu, ambii în pasă neagră, au stîrnit nedumerire, dar le-aș pune pe seama ciudățeniilor tuturor tehnicienilor, a ideilor lor fixe. Numite, de pildă, Șoavă la Iordănescu din urmă cu un deceniu, Cociș la Pițurcă și Florescu la Răzvan Lucescu.

În pofida faptului că nu există om, deci nici antrenor, care să n-aibă piticii lui, mă îndoiesc că selecționerul ar periclita interesul imediat, calificarea la Euro 2016, de dragul culorilor roș-albastre, nostalgic după ele. Degeaba i se reproșează, fie și sotto voce, că e vîndut pe viață Stelei sau că îl trădează vîrsta. Fals, Iordănescu e mult mai lucid și mai activ, mai stăpîn pe el, decît își imaginează unii.  Un argument e acela că a cedat în cazul lui Budescu. Trebuia să facă pasul respectiv și, spre lauda lui, l-a făcut.

În rest, la Budapesta va fi o luptă la baionetă pe care n-avem voie s-o pierdem. Voi fi acolo cu speranțe și cu pumnii strînși.