Steaua ca outsider

Evident că acest 1-1 o menține pe Steaua în cărți. Cu observația însă că, scoțînd un egal în deplasare și urmînd să dispute returul în fața propriilor suporteri, campioana Serbiei trebuie socotită piua întîi.

Precum în “dubla” cu Trencin și în meciul din Liga 1 cu CFR, Steaua a evoluat și împotriva lui Partizan slab în prima repriză și ceva mai bine, nu însă entuziasmant, în cea secundă. Semnificativ e raportul situațiilor de gol consemnate pe Arena Națională: 1-2 pînă la pauză și 4-2 după. De aici trebuie să tragem concluzia că, indiferent de garnitura aliniată, campioana noastră preferă să joace sub o presiune în plus! Paradoxal, să simtă pericolul, să aibă apa la gît! Aș zice că îi place să fie condusă pe tabelă, nu să conducă!

În ciuda unui final in crescendo, cu iureș la poarta sîrbilor, dar și cu o ocazie imensă irosită de Brasanac, Steaua n-a arătat ce nădăjduiau simpatizanții săi. O dată în plus, ea s-a mișcat în stilul lui Chipciu, adică a vrut mult și a reușit puțin. Știind că are calitate, pentru că a dovedit-o de atîtea ori, am așteptat s-o vedem și miercuri seara. Minutele s-au scurs însă, iar demonstrația s-a tot amînat. Abia cînd meciul a luat sfîrșit, ne-am lămurit că am așteptat degeaba și că, în loc de bucurie, fanii s-au ales cu o nouă nemulțumire, dacă nu chiar cu o decepție .

Din nou Steaua a avut multe mîini moarte. În măsura în care Chipciu nu și-a găsit nici locul, nici rostul, Papp, Breeveld și Tade au greșit des, Toșca, Hamroun și Tudorie au fost inconstanți, pe cînd Alcenat, Muniru și Ad. Popa s-au agitat uneori cu folos și alteori fără. Noroc că, parcă dăruit cu 3 plămîni, Varela a alergat cît un maratonist și, inclusiv restabilind egalitatea, a onorat din plin banderola de căpitan. Deși Gigi Becali l-a acuzat că “apără la mișto, așa, cu o mînă”, tînărul Cojocaru n-a comis erori grave. A și ezitat, dar nu i se poate imputa golul primit.

Și dacă n-au oferit plusul de luciditate și de eficiență scontat, nu cred că vina trebuie atribuită jucătorilor. Nici atît lui Rădoi, curajos în clipa în care, introducîndu-l pe Tudorie lîngă Tade, a încercat să forțeze cu două vîrfuri. Personal, rămîn la părerea că echipa patinează deoarece s-a închegat tîrziu. Din pricină că jucători au venit, vin și vor mai veni, achiziții ce-au transformat vestiarul într-o gară, Steaua încă nu s-a omogenizat și continuă să sufere.

La capătul unui meci în care formația pe care o antrenează n-a cîștigat nimic, dar nici n-a pierdut ceva, Rădoi a vorbit ca un profesionist. Modest, cumpătat. În schimb, Gigi Becali a mai scăpat o dată caii înfoindu-se că “avem 80 la sută șanse de calificare”! Aiurea-n tramvai, a completat cu “dacă mai jucăm 2000 de ani, Partizan nu ne mai dă gol”!

Evident că acest 1-1 o menține pe Steaua în cărți. Cu observația însă că, scoțînd un egal în deplasare și urmînd să dispute returul în fața propriilor suporteri, campioana Serbiei trebuie socotită piua întîi.

În pole-position. Steaua păstrează șanse importante de a merge mai departe, nimeni nu neagă asta, dar logic e s-o considerăm favorită pe Partizan. Și să sperăm că fotbalul nu respectă mereu logica .