Datori la Piţurcă
Cunoașteți proverbul despre barza chioară și cuibul ei?

Am mai scris că locul 5 în Europa și 8 în lume, ocupat actualmente de “naționala” României, trebuie socotit conjunctural. Interpretat chiar ca un bilet de favoare. Pentru că e bizar, oarecum și incorect , ca fotbalul tricolor să fie plasat mai sus decît cel italian ori francez! Deși o lume întreagă știe că lucrurile stau altfel decît le prezintă rankingul FIFA, această cea mai bună clasare a noastră de după anul 2000 nu poate fi neglijată.
Ținîndu-se cont de ea, România va figura în urna valorică numărul 1 la tragerea la sorți pentru calificarea la Mondialele din 2018, operațiune ce se va desfășura sîmbătă la Sankt Petersburg. Cunoașteți că Rusia va găzdui turneul final. Grație plasării pe cel mai înalt palier, “tricolorii” se găsesc în postura privilegiată de a nu putea să pice în aceeași grupă preliminară cu superadversari de talia nemților, a olan-dezilor, a englezilor ori a spaniolilor!
Cum a devenit posibilă o situație ce l-a surprins în mod plăcut și pe Puiu Iordănescu nu-i greu de explicat. S-au luat în calcul rezultatele din ultimii 4 ani, interval în care “naționala” a susținut 38 de partide, 34 cu Victor Pițurcă pe bancă, restul cu Iordănescu. Ea a beneficiat de două avantaje majore, care pot fi numite și șanse. Pe lîngă că a pornit de foarte jos, de pe locul 53 mondial în vara lui 2011, România a avut norocul de a întîlni în confruntări oficiale echipe mai slabe ori aflate în declin.
Inclusiv adversarele din cursa pentru CE 2016, Grecia, Ungaria, Finlanda, Irlanda de Nord și Insulele Feroe, intră în categoria formațiilor lipsite de formă sau/și de clasă. Cunoașteți proverbul despre barza chioară și cuibul ei?
Interesant e că am ajuns în aceeași căciulă cu megaputerile continentale în special datorită zestrei adunate de Pițurcă, tehnician pe care suporterii mai degrabă l-au hulit decît l-au aplaudat! Oricum, cei mai mulți n-au regretat despărțirea de el. Dimpotrivă, au salutat-o cu satisfacție, ba și cu entuziasm
Repet că, statistică de necontestat, România a disputat 34 de meciuri în cel de-al treilea mandat al lui Pițurcă, 15 dintre ele cu caracter amical: a realizat 17 victorii, a obținut 10 remize și a suferit 7 eșecuri. Dacă am puncta și partidele de verificare, bilanțul ar corespunde unui procentaj însemnat de reușită, aproape 60 la sută!
Deși m-am numărat printre puținii care au refuzat să tot tragă în Pițurcă, nu zic că trebuie să deplîngem plecarea acestuia și să ne smul-gem părul din cap. N-ar strica însă să ne revizuim atitudinea față de un selecționer care, încăpățînat și ciufut, uneori antipatic, a dus “naționala” către vîrful ierarhiei internaționale.
Adevărat că echipa juca închis și nespecta-culos pe timpul lui . Numai că evoluînd așa, adesea plictisitor, a bătut Turcia, Belgia, Ungaria ori Grecia și n-a pierdut cu Argentina, Italia sau Franța! În măsura în care s-ar fi putut mai mult, să admitem că un antrenor cu palmaresul lui Pițurcă merită un cuvînt de mulțumire și o amintire frumoasă. Nu, ca și apărătorii lui, reproșuri și jigniri.