Maradona la FIFA?!

Cînd presa a anunțat că El Pibe d’Oro in
tenționează să candideze la șefia FIFA, lumea balonului rotund s-a împărțit

Tabăra care-l consideră pe argentinian cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, peste Pele, a salutat vestea cu entuziasm. Ba s-a grăbit să-și aducă aminte, dacă uitase, că Maradona s-a numărat printre cei mai statornici și vehemenți contestatari ai lui Blatter. Fotbalistul pe care FIFA însăși l-a desemnat, într-un sondaj întreprins pe internet, “Jucătorul secolului XX” l-a făcut pe cvadruplul președinte cu ou și cu oțet de-a lungul timpului. L-a atacat și bălăcărit. Zilele trecute, i-a zis “pervers bătrîn”!

În categoria de mai sus mă înscriu și eu, devenit fan Maradona și pentru că grație acestuia am ajuns să țin cu Napoli, echipă pe cît de iubită, pe atît de capricioasă. Adică să sufăr de-o boală de care sînt conștient, dar și bucuros!, că nu mă voi mai vindeca. Adevărul e că pe parcursul șederii lui Diego, din 1984 în 1991, Napoli s-a umplut de glorie. A ieșit campioană în 1987 și în 1990, a cîștigat Cupa UEFA în 1989, apoi s-a prăbușit spre mijlocul clasamentului. Pînă și localnicii acceptă că s-a ales praful.

În general, meritele lui Maradona sînt cunoscu
te și recunoscute. Cam de unul singur, i-a adus Argentinei titlul mondial în 1986 și a sedus cu harul său unic întreaga planetă. Dar a și provocat-o, a 
dezamăgit-o și chiar a scîrbit-o cu excentricitățile și cu golăniile lui. Înger astăzi, demon mîine, așa și invers, a oferit momente de geniu pe teren și de țață, chiar de răufăcător, în afară. O dată cu ieșirea de pe gazon, steaua lui a apus. Dovadă și eșecul rapid ca antrenor.

Evident că s-au strîns destui și în tabăra opusă, întărită pe măsură ce Butoiașul Atomic și-a transformat viața personală într-un spectacol, ca să citez din fostul său coechipier Valdano.

Și nu într-un spectacol oarecare, ci în circ și în mahala. Pe scurt, ce-a însemnat asta? O suspendare pentru cocaină la Napoli și alta pentru efedrină la World Cup ‘94. Nesfîrșite certuri conjugale aplanate la poliție și stinse în final prin divorțul de Claudia Villafane. Impozite de ordinul milioanelor de dolari neplătite în Italia. Copii 
nelegitimi și, chiar după 50 de ani, manechine curtate cu tam-tam și părăsite cu scandal. Tatuaje obscene scrijelite pe piept etc. Mai nou, cel ce trăsese cu pușca în ziariști a pocnit un reporter în public la Buenos Aires numai pentru că i s-a părut că i-a zîmbit șmecherește partenerei sale! I-a tras un pumn după care și-a cerut scuze!

Din motivele de mai sus, deși lista e mai lungă și cuprinde inclusiv neobișnuita prietenie cu Fidel Castro, mă îndoiesc că Maradona va fi votat președinte la FIFA. Tocmai de aceea, dac-aș putea, l-aș ruga să renunțe. Să stea în banca lui și, ca să nu se facă iarăși de rîs, să evite o luptă dinainte pierdută. Sincer, deși e sufletist și pasionat, El Pibe d’Oro s-ar potrivi în biroul șefului cel mare de la Zürich ca nuca în perete!

Atît că Dieguito n-a ascultat niciodată de nimeni, uneori nici de el însuși. A scăpat caii devreme și nu i-a mai găsit. Dar nici nu-s con
vins că i-a căutat.