Adio titlu!
Exceptînd încleștarea din zona retrogradării, echipa antrenată de Ciobotariu a salvat Liga 1 de banalitate
Aparent, lupta pentru supremație continuă între Steaua și ASA. Practic, ea s-a încheiat deoarece e puțin probabil, aproape exclus, ca Steaua să nu cîștige la Iași în ultima etapă. Scăpată de retrogradare, CSMS a arătat la Tg. Jiu, la 2-5, ca o echipă deja intrată în vacanță, relaxată.
Sigur că ASA mai poate spera, nu-i interzice nimeni, dar bătălia e ca și pierdută. Înfrîngerea de la Giurgiu a costat-o coroana.
Nu mă laud, dar am pariat că Steaua va triumfa din nou. Am scris asta chiar și în momentele în care ocupa locul 2. Colecția și arhiva stau martore. Ca să vă descrețesc frunțile, mi-aduc aminte de perioada în care, prin anii ‘80, gestionam rubrica de sport pe care Eugen Barbu o semna săptămînal în revista Flacăra.
Celebrul scriitor obișnuia să atragă atenția “cum am anticipat”, “cum am intuit ” etc. În realitate însă, nici nu anticipa, nici nu intuia! Ne amuzam în redacție de pretențiile marelui romancier, dar Nea Jenică nu se lăsa. Se bucura însă de atîta admirație încît nimeni nu îndrăznea să-l tragă de mînecă. Revenind, nu-i cazul meu, care am insistat că Steaua va cuceri încă un titlu.
ASA a pierdut clar la Giurgiu, 1-3 fără replică. Neașteptat, au trădat-o tocmai jucătorii care o duseseră în fruntea clasamentului, Mureșan, N’Doye și Zicu, șterși, anonimi. Primii, plămînii de altădată, n-au mai avut aer, în vreme ce Ianis doar s-a plimbat pe teren!
Sepsi, Voiculeț și, în special, Bumba au mai mișcat, însă s-au prezentat și ei sub așteptări. În zi fastă, cu Budescu, Alibec și De Amorim strălucitori, Astra s-a impus cu stil. Detașat. Indiscutabil.
În ciuda eșecului, ASA merită laude și respect. Deși abia promovată, avînd ca obiectiv inițial evitarea retrogradării, formația mureșeană a dăruit culoare, tensiune și dramatism unei întreceri ce n-avea destulă lumină. Poate exagerez, dar ea a înviorat un campionat care s-ar fi rezumat la galopul de sănătate al Stelei.
Exceptînd încleștarea din zona retrogradării, echipa antrenată de Ciobotariu a salvat Liga 1 de banalitate, de rutină. Dincolo de speculațiile privind arbitrajele care au ajutat-o, acuze în parte întemeiate, ASA a întreținut și a sporit interesul în jurul competiției.
Una dintre cheile ascensiunii mureșene a constat, cred, în realismul oamenilor de-acolo, în normalitatea lor. În numele cărora, ca paranteză, atitudinea lui Șumudică și a Astrei n-ar trebui elogiată, ci doar consemnată.
În fond, punînd osul și transpirînd abundent, giurgiuvenii n-au făcut decît ce se cuvenea. Și-au apărat onoarea și demnitatea. Problema fotbalului nostru, dacă nu a întregii societăți românești, e că multă lume procedează altfel.
Mi-a plăcut și modul civilizat, bărbătesc, în care cei de la ASA au primit înfrîngerea. Declarîndu-se mîndru de băieții săi, Ciobotariu a găsit resurse să-i felicite pe învingători. A părut trist, dar sincer.
Știți bine că, în postura lui, altul și-ar fi smuls părul din cap, ar fi căutat vinovați în stînga și-n dreapta, pretutindeni, nu însă și în propria bătătură! Iată alte argumente, măsura, bunul-simț, realismul, grație cărora ASA Tg. Mureș a ajuns să-i creeze emoții Stelei. Bravo ei, plecăciune!