Iorgulescu, unde erai?!

Iorgulescu era dator să ia parte la festivitatea de premiere, nu s-o ocolească. Să intre pe gazon, nu să privească din tribună.

Degeaba a amenințat Edi Iordănescu că “a venit vremea Pandurilor”. Finala Cupei Ligii, cîștigată la pas de Steaua, a demonstrat că n-a venit. Deși a aliniat numeroase rezerve, Fl. Niță, Luchin, Tamaș, Latovlevici, I. Neagu și Enceanu, campioana en titre n-a avut nici o problemă. Chiar a zburdat. De data asta, menajînd 3 sferturi din titulari, Gâlcă a riscat, dar i-a ieșit din plin.

Învinsa poate invoca scuza că a început partida, practic, de la 0-1 și că, în startul reprizei secunde, Momcilovici a trimis cu capul pe lîngă poar-ta goală, argumente șubrede.

Dar faza deschiderii scorului merită discutată deoarece, înainte ca Ad. Comănescu să dicteze penalty după un fault asupra lui Breeveld, Chipciu a jucat balonul din ofsaid. Dacă tușierul M. Grigoriu n-a văzut poziția neregulamentară a stelistului, el a ridicat corect fanionul în momentul imediat următor, în care surinamezul a pasat spre Țucudean, aflat în ofsaid. Numai că, între timp, Ungurușan îi luase piciorul lui Breeveld în careu, iar Comănescu arătase, și el corect, punctul de la 11 metri.

Deși e greu de crezut c-ar fi avut nevoie, trupa lui Gâlcă, un antrenor inspirat de data asta, a fost ajutată de unul dintre asistenți. N-ar trebui însă bătută monedă pe această chestiune întrucît desfășurarea întîlnirii a evidențiat superioritatea Stelei. Echipa mai vie, mai organizată și chiar mai implicată. Pe scurt, mai valoroasă.

Fără să fiu pe de-a întregul de acord cu Panduru cînd i-a pus la zid pe gorjeni, declarînd că “Pandurii n-a jucat nimic, dar nimic, nimic!”, tot trebuie să-i dau dreptate. Măcar în ansamblu, în linii mari. În ciuda unei posesii de 54 la sută, trupa lui Iordănescu jr. a deziluzionat.  Se aștepta mai mult de la ea și n-a dat.

În varianta mea, și nu numai, MVP-ul finalei, cu un gol și un assist, trebuia desemnat Chipciu, la cel mai reușit meci al său în actualul sezon. Mulțumit de prestație, Alex s-a grăbit să-i ia peste picior pe Ilie Dumitrescu și pe Balint, care-i amendaseră la TV evoluțiile mai șterse, neconvingătoare. În locul lui, m-aș fi abținut.

Mi-aș fi mușcat limba, fie și numai deoarece fotbaliștii, laolaltă cu suporterii, trebuie să înțeleagă că analiștii din presa scrisă ori vorbită nu pot lăuda dacă e de criticat și nici critica dacă e de lăudat. Impresia unora că x sau y îi pîndesc și-i denigrează deliberat, chiar cu voluptate, e forțată. Falsă. Greșită. Chipciu s-a putut lămuri după finala de miercuri.

În sfîrșit, a surprins faptul că Gino Iorgulescu, șeful LPF și inițiatorul Cupei Ligii, a lipsit de la festivitatea de premiere. Cu decernarea trofeului și a medaliilor s-au ocupat inconfundabilul Ilie Năstase și un reprezentant al firmei Adeplast, sponsorul competiției.

Ca restul colegilor, știu că Gino evită să se afișeze și să ofere interviuri, numai că un om care deține o funcție are, fie că-i place, fie că nu, obligații pe care trebuie să le respecte, să le îndeplinească. Rămîn la părerea că Iorgulescu era dator să ia parte la festivitatea de premiere, nu s-o ocolească. Să intre pe gazon, nu să privească din tribună. Pentru că excesul de modestie poate fi interpretat uneori ca semn de aroganță. Ca semn de sfidare.