Bănuielile ca păreri
Vorba lui Adrian Szabo privind gafele goalkeeperului Daniel Mutu, “Nu-i normal, dar se mai întîmplă!”. Da, autorii erorilor pot fi discutați, nu și condamnați.

Unii cititori mă îndeamnă să mă pronunț, iar alții chiar mă dojenesc că n-am văzut ce s-a petrecut în meciurile disputate sîmbătă la Brașov și Tîrgu Mureș.
Ce trebuia să văd? Că ploieșteanul Victoraș Astafei a ajutat-o pe ASA printr-o evoluție la alibi și că brașoveanul Daniel Mutu a comis-o în favoarea Stelei la golurile 1 și 3 ale acesteia.
Într-adevăr, ambii au greșit, dar mi-e imposibil să afirm dacă au făcut-o cu intenție sau fără. În afara unor probe concrete, a dovezilor, suspiciunile rămîn niște simple păreri, cu care poți sau nu rezona. Personal, mă înscriu în ultima categorie.
Astafei merită circumstanțe atenuante deoarece s-a născut la Tg. Mureș și a jucat acolo cîți-va ani, la Transil și la FCM. Tocmai pentru că, sen-timental și omenește vorbind, n-ar fi trebuit să ne surprindă cît și cum a ratat Victoraș, eventuala lui vinovăție se cuvine împărțită cu banca tehnică. Cunoscînd amănuntele de mai sus, antrenorul Valentin Sinescu era avertizat să nu-l folosească pe Astafei.
Neexpunîndu-l, și-ar fi protejat jucătorul, iar pe noi, ceilalți, nu ne-ar fi încărcat cu povara bănuielilor. Ori măcar cu cea a unor întrebări la care e greu de răspuns. Foarte greu.
Lui Daniel Mutu i se reproșează, mai mult ca să fie băgată și Steaua în vîrtej, că a plonjat cu întîrziere la golul 1 și că, înaintea golului 3, a trimis special mingea în picioarele lui Rusescu!
Să mă ierte Cel de Sus, dar mă îndoiesc că Mutu, la a treia prezență ca titular în actualul sezon, e atît de pregătit încît, într-un careu arhiplin, să respingă mingea, încă din plonjon, la un anume jucător! În context, n-ar strica să ne reamintim că în noiembrie 2012, la debutul lui în Liga 1, același Mutu, venit de la Pandurii II, s-a comportat remarcabil. Brașovul a învins atunci cu 3-1.
Nu pretind că toți fotbaliștii își apără cinstit șansele. Că nu-s și printre ei cozi de topor, jucători dispuși să-și trădeze echipele. Impresia mea e însă, impresie, nu certitudine, că nu putem vorbi despre așa ceva în cazurile lui Astafei și Mutu. Repet că, pînă la apariția unor probe concrete împotriva lor, și ei beneficiază de pre-zumția de nevinovăție.
Vorba lui Adrian Szabo privind gafele goalkeeperului “stegarilor”, “Nu-i normal, dar se mai întîmplă!”. Da, autorii erorilor pot fi discutați, nu și condamnați.
Știu, destui se vor repezi să mă acuze că interpretez simplist. Că sînt împăciuitor, avocatul mincinoșilor, al trișorilor, al impostorilor. E dreptul lor să creadă ce le place. Pe mine viața m-a învățat să respect orice opinie, dar să n-o îmbrățișez înainte de a o cîntări atent, riguros.
Rezumînd, s-ar cădea ca Departamentul de Integritate din FRF să încerce să facă lumină în cazul celor doi suspecți. Al suspecților, în general.
Concomitent, plecînd de la situația în care fostul șef al CCA a ajuns în detenție după ce in-stanța a demonstrat că a primit mită de la un om de fotbal mureșean, Federația are datoria să-și asume un punct de vedere și în chestiunea respectivă. E obligatoriu, e imperios necesar. Deoarece s-a dat o hotărîre judecătorească, logic e să se dea și una sportivă. Într-un sens ori în altul, albă sau neagră.