Cu Kovac la psiholog

Aș fi dorit să aflu de la Silviu Ioniță nu numai că puștilor noștri le-au tremurat picioarele în Anglia, ci și de ce le-au tremurat.

Interviul publicat vineri de Gazetă cu Silviu Ioniță, psihologul FRF, a reactualizat problema juniorilor, nivel la care activează și specialistul menționat. Implicit, și pe aceea a croato-belgianului Zoltan Kovac, pe care noua conducere federală îl pusese coordonator peste departamentul juvenil, pentru ca tot ea să-l retrogradeze după ce selecționata Under 17 s-a umplut de rușine la turneul de calificare din Anglia. A susținut 3 partide și le-a pierdut pe toate, 0-3 cu Slovenia, 0-2 cu Norvegia și 1-2 cu Anglia.

Pe lîngă că l-a destituit pe antrenorul Bogdan Vintilă, Comisia Tehnică l-a retrogradat și pe Kovac. L-a trimis să se ocupe “exclusiv de dezvoltarea metodologică și teoretică pentru sectorul juvenil”. Ce vrea să însemne asta, în contextul unei frazeologii ce cuprinde “proiecte”, “implementări” și alte vorbe umflate, e greu de spus. Iată însă că, în loc să i se arate ușa, Kovac rămîne în FRF și va primi în continuare 5.000 de euro pe lună! Să-mi fie cu iertare, ca să facă ce, să ardă gazul?!

Plecînd de la lipsa de rezultate a croato-belgianului, Gafiuc și Luțac au acuzat “ieșirile nervoase” ale acestuia. Trimitere clară la faptul că i-a spus lui Ianis Hagi, unul dintre produsele de vîrf
ale generației sale, că e un zero, că e un nimeni. Ca și la detaliul că l-a obligat pe fiul lui Gică să-i care lui costumul de haine! Mai subtil, Geambașu s-a referit, la fel de just, la “trufia” lui Kovac.
Personal, apreciez însă că nu atît pentru cusururile amintite merita Kovac tras la răspundere, cît pentru incompetență, pentru malpraxis.

Să nu-și închipuie cineva că-s xenofob. Că mă apucă pandaliile cînd aud de străini. Sînt însă străini și străini. În fața unora mă plec și îmi scot pălăria, nu și în fața celor care se consideră Dumnezeu Tatăl, în ideea că au venit de afară și nu mai e nimeni ca ei! Cred că Zoltan Kovac intră în ultima categorie.
Întorcîndu-mă la interviul din GSP, mărturisesc că nu m-a impresionat. Nu c-aș fi împotriva unui psiholog angajat pe lîngă echipele de juniori, din contră, dar am găsit pledoaria lui Ioniță neconvingătoare, de suprafață, insuficient argumentată. De pildă, am înțeles că Ianis și colegii lui, “deși cei mai puternici dintre loturile de juniori”!, ar fi trebuit neapărat asistați de un specialist menit să-i scoată din capcana unui “blocaj psihic”.

De acord, dar cum de “naționala” în discuție, cu Răducioiu pe bancă, dar lipsită de psiholog, a învins cu 5-0 Belarusul, cu 4-3 Turcia, cu 4-2 Cehia, cu 4-1 Macedonia, cu 6-1 Danemarca etc., pentru ca ulterior, pregătită de Vintilă, să piardă pe linie?!

Aș fi dorit să aflu de la Silviu Ioniță nu numai că puștilor noștri le-au tremurat picioarele în Anglia, ci și de ce le-au tremurat. Înaintea efectelor, mă interesau cauzele, dar n-am aflat.

Și încă o chestiune: adversarii care i-au bătut pe “tricolori”, slovenii, norvegienii și ceilalți, au beneficiat de serviciile psihologului invocat de Ioniță ori, așa cum bănuiesc, mai degrabă nu?! Aștept lămuriri dacă tratamentele de specialitate ne-ar fi necesare numai nouă, românilor, pasămite mai sensibili decît alții, mai emotivi, mai slabi de înger. Stau pe recepţie.