Cu sufletul la gură!

Deși feroezii nu mai sînt naivii pe care Iordănescu îi u
milea cu 4-0 în 1993, la par
tida sa de debut pe banca “naționalei”, prima repriză a meciului de la Ploiești s-a consumat într-o singură direcție, spre poarta oaspeților. A unor […]

Deși feroezii nu mai sînt naivii pe care Iordănescu îi u
milea cu 4-0 în 1993, la par
tida sa de debut pe banca “naționalei”, prima repriză a meciului de la Ploiești s-a consumat într-o singură direcție, spre poarta oaspeților. A unor oaspeți, e adevărat, vînjoși, muncitori și disciplinați, dar numai pe jumătate profesioniști. La capătul a 45 de minute, tabela a indicat doar 1-0, nu atît din cauza replicii insularilor, onorabilă, ci mai degrabă a lipsei de coeziune și, pînă la urmă, de inspi-rație a băieților noștri. Aceștia au ară
tat ca și cînd ar fi fost siguri că, indiferent de prestația lor, victoria nu le poate scăpa.

După ce Keșeru a deschis scorul cu noroc, la o lovitură liberă executată de Maxim și deviată de zid în stîlpul porții, “tricolorii” s-au angrenat, scuzați șablonul, în fotbalul la mica ciupeală al nordicilor, mărunt. Rusescu s-a pierdut printre adversari, Maxim s-a implicat rar, iar Ad. Popa s-a poticnit, ca de obicei, în propriu-i entuziasm. Ca atare, am reținut șerpuirile lui Sînmărtean, cursele și șuturile lui Papp, devenit pericolul numărul unu pentru poarta adversă, mai mult atacant decît apărător! Totuși, puțin față de așteptări, foarte puțin în raport cu ce-am crezut că ne vor oferi jucătorii.

În repriza secundă, în ciuda faptului că publicul a început să scandeze în cor “România! România!”, “tricolorii” au dezamăgit și mai tare. Au continuat să se încurce singuri, să evolueze de parcă erau legați la ochi, să care mingea și să greșească ținta. Ezitările lor, jocul bramburit le-au dat curaj feroezilor, care au trecut mai des centrul terenului, reușind chiar să și domine!!! El însuși surprins de un randament slab, Iordănescu i-a introdus pe Cr. Tănase și pe Torje, mai tîrziu pe Prepeliță, însă degeaba. jocul nu s-a înviorat, iar noi am ajuns în situația, absolut neplăcută, de a ne ruga ca arbitrul Dias să fluiere cît mai repede finalul întîlnirii!

Da, e greu, din ce în ce mai greu, să învingi astăzi o echipă care, strîngînd liniile și îngustînd spațiile, te împiedică să demonstrezi ce și cît poți, să-ți fructifici superioritatea. De acord cu asta, ceea ce nu scuză însă comportarea de la Ploiești a fotbaliștilor, una modestă, anemică, derizorie. Rămîn cele trei puncte ale victoriei, altminteri foarte importante, dar și senzația unei seri în mare parte ratate. Voi reveni.