Farfuridi de la FRF

Joi, cînd s-a împlinit un an de la alegerea lui Răzvan Burleanu în fruntea Federa­ției, Gazeta Sporturilor și Adevărul au publicat ample interviuri cu președin­tele FRF. Burleanu s-a lăudat în ambele cît a pu­tut, folosind același limbaj de lemn, sforăitor […]

Joi, cînd s-a împlinit un an de la alegerea lui Răzvan Burleanu în fruntea Federa­ției, Gazeta Sporturilor și Adevărul au publicat ample interviuri cu președin­tele FRF. Burleanu s-a lăudat în ambele cît a pu­tut, folosind același limbaj de lemn, sforăitor și triumfalist, în stilul Ștefan Gheorghiu de altădată. Auziți: “Am învățat să dezvolt o echi­pă ex­celentă, să îmi canalizez toate resursele pen­tru înde­plinirea misiunii noastre”; “Am reu­șit să acțio­năm la nivelul cadrului normativ din fotbal”; “Ur­mărim implementarea celui mai ma­­re proiect competițional din istoria Federației”, bla, bla, bla.

De altfel, 3 zile după ce a cîștigat scrutinul, l-am invitat pe RB la Radio EuropaFM. În finalul Tribunei Zero, i-am spus “Domnule Burleanu, dumnea­voastră vorbiți mult și frumos, dar nu spuneți nimic!”. Deși a părut să înțeleagă re­pro­șul, nu s-a schimbat. A rămas aceeași moa­ră care macină cuvintele în gol.

Atît că nu-i misiunea lui să meșteșugească frazele. Nici să convingă cu ele, să impresioneze. Treaba sa era, și e, să conducă fotbalul în așa fel încît acesta să iasă din letargie și din a­matorism, să progreseze. În paralel, Federa­ția să depășeas­că impasul creat de ceea ce Burleanu însuși numea, în parte justificat, “greaua moștenire lăsată de Mircea Sandu”. Asta într-un context în care, pe lîngă greșeli și abuzuri, predecesorul actualului președinte a făcut și lu­cruri bune. Între ele, construirea sediului FRF, ridicarea baze­lor de la Mogoșoaia și Buftea, aducerea la Bucu­rești a turneelor euro­pene Under 21 în 1998 și Under 19 în 2011, a finalei Cupei UEFA în 2012, ob­ținerea găzduirii unor meciuri la Euro 2020 ș.a.

Părerea generală e că Burleanu a ratat primul an de mandat. În ideea în care, în afară de per­fecționarea sistemului de comunicare, dato­ra­tă lui Gabi Berceanu, FRF nu poate raporta un bilanț pozitiv. Îi e imposibil, din care pricină ziarele amintite i-au dat bile negre președinte­lui. Adevărul l-a caracterizat drept “un expert al vorbelor frumoase, avînd mult mai multe pro­misiuni neonorate și minusuri decît realizări”.

La rîndu-i, Gazeta a titrat “Un an în orb”, con­clu­zionînd că “un an cu Burleanu nu a adus nici o schimba­re în bine”.

În ciuda constatării că Burleanu n-a respectat nimic din ce a făgăduit în campania elec­to­­rală, de pildă, n-a redus taxele, a angajat pe ochi frumoși, a bălmăjit regulamentele, a aiurit comisiile, a pus pe butuci liga secundă, i-a permis lui Pițurcă să plece de la “națională” fără să achite despăgubirea prevăzută în contract, caz penal etc., RB se declară încîntat de ce-a înfăptuit! Practic, nu-i ajunge că e penibil, vrea să fie și comic. Să fie caraghios, ilar.

Bate cîmpii atunci cînd, trăind într-o realitate paralelă, afirmă că “nu cred că am eșuat în vreo zonă de activitate în ultimul an”. Ba și, ca să rîdem și mai tare, îndrăznește să acorde echipei sale o notă “ce se apropie de 10”. Autorul atîtor aberații mai mărturisește ceva:  “Cei care mă sună (n.a. pe celular) știu că răspund doar cînd sînt în mașină, în drum spre bi­rou sau cînd plec de la muncă”.

I-auzi, dacă ar mai trăi, Mircea Crișan ori Stroe și Vasilache chiar că l-ar invidia pe domnul Farfuridi de la Federație!