Craiova încă nu, Steaua în jos!

Așteptat cu nerăbdare, meciul dintre Craiova și Steaua n-a plăcut, chiar a dezamăgit.   Pentru că nu s-a înscris și, în special, pentru că s-a jucat slab, bramburit, plictisitor. Minute întregi n-a fost nimic de văzut! Într-adevăr, starea lamentabilă a terenului […]

Așteptat cu nerăbdare, meciul dintre Craiova și Steaua n-a plăcut, chiar a dezamăgit.   Pentru că nu s-a înscris și, în special, pentru că s-a jucat slab, bramburit, plictisitor. Minute întregi n-a fost nimic de văzut! Într-adevăr, starea lamentabilă a terenului nu le-a permis fotbaliștilor să demonstreze ce și cît pot. Totuși, admițînd că mingea sărea aiurea dintr-un gazon pîrjolit, echipele amintite, unele cu pretenții și cu puncte, erau datoare să arate mai bine. Să ofere mai mult.

Întîlnirea trebuia, cred, să lămurească două chestiuni. În ce măsură Steaua, învinsă de Rapid în etapa precedentă, a intrat sau riscă să intre într-o pasă neagră. Pe de altă parte, cît de puternică e în realitate Craiova, formație care a întîmpinat-o pe campioană cu 12 partide fără înfrîngere. Sînt tentat să afirm că remiza albă de duminică n-a răspuns la nici una dintre întrebările de mai sus. Dimpotrivă, a amînat răspunsurile.

Spre lauda ei, Craiova a rezistat aproape o repriză cu un om în minus și, socotind că a obținut egalul în inferioritate numerică, se poate declara mulțumită. De altfel, Cârțu nu și-a ascuns satisfacția în declarațiile de după meci. Să mă scuze însă Sorinaccio, numai că dincolo de scor și, jos pălăria!, de ardoarea cu care s-a bătut pentru fiecare minge, trupa alb-albastră n-a impresionat. S-a chinuit să nu ia gol, a reușit și cam atît.

Craiova a apărut ca o echipă lucrată, învățată să stea în teren. Dispusă să lupte, pregătită să sufere, a aglomerat și a respins. Atît însă pentru moment, nu mai mult. Drept pentru care mi se pare prematur ca ea să se gîndească la o participare europeană. De acord, e o echipă în devenire, în proces de creștere și de maturizare. Dar îi lipsește, părere mai largă, anvergura. Calitatea. Încă n-are clasă, doar o caută în stilul entuziast al tînărului internațional Vătăjelu, care greșește însă o minge din trei!

Deși a dominat categoric, Steaua a bifat al doilea meci fără gol marcat și începe să-și îngrijoreze suporterii. Clar că principala problemă o constituie atacul, dar campioana șchiopătează și la mijloc, unde combină mai rar la firul ierbii și folosește mai des mingile aeriene.

E logic să se întîmple însă așa deoarece i-a vîndut recent pe Sînmărtean de la construcție și pe Keșeru de la finalizare! Iar cînd vinzi și nu pui nimic în loc, ori recurgi la variante îndoielnice, pierzi, nu cîștigi. Am scris mereu cine decide la Steaua, așa că nu mai repet.

Adăugînd că Țucudean întîrzie să se acomodeze, că Gâlcă nu-i găsește lui Rusescu poziția convenabilă și că, mereu în contratimp, Chipciu reclamă o scădere a randamentului vecină cu criza, omul-cheie al campioanei rămîne Prepeliță. Harnic și devotat, el e un jucător demn de respect, stimabil, dar nu atît de valoros încît să fie vedeta unei echipe cu veleitățile Stelei, ba chiar căpitanul și animatorul ei!

Vom mai discuta pe această temă. FCSB își va păstra titlul, însă nu atît de ușor, la pas, cum s-au grăbit unii să proclame. Va mai avea serios de tras.