Întoarcerea lui Tamaș

A stîrnit o avalanșă de comentarii, și va mai stîrni, transferul lui Gabi Tamaș la Steaua pentru 2 ani, interval în care “tricolorul” cu 64 de selecții va încasa 750.000 de euro, 300.000 pe fiecare sezon și 150.000 la semnătură. […]

A stîrnit o avalanșă de comentarii, și va mai stîrni, transferul lui Gabi Tamaș la Steaua pentru 2 ani, interval în care “tricolorul” cu 64 de selecții va încasa 750.000 de euro, 300.000 pe fiecare sezon și 150.000 la semnătură. S-a făcut vîlvă și din pricină că fundașul de 31 de ani, împliniți pe 9 noiembrie 2014, era perceput ca un dinamovist pursînge. Deoarece a jucat în 3 rînduri pentru formația din Ștefan cel Mare, 2002-2003, 2005 și 2008-2009, părea să aparțină categoriei “cîini pînă la moarte”.

Gen Florentin Petre și Marius Niculae, care au repetat că n-ar accepta nici picați cu ceară, exclus! , să îmbrace vreodată tricoul eternei rivale.

Iată însă că Tamaș, care a trecut pînă acum prin 5 campionate străine, evoluînd în Turcia (Galatasaray), Rusia (Spartak Moscova), Spania (Celta Vigo), Franța (Auxerre) și Anglia (WBA, Doncaster Rovers, Watford), a optat fără ezitări pentru Steaua! El zice că l-a atras șansa de a-și relansa cariera după lunga absență provocată de o intervenție chirurgicală la genunchi. Cu siguranță că, în paralel, a atîrnat greu în balanță propunerea ispititoare sosită din Ghencea. Una de nerefuzat .

O grămadă de euro, bani mulți, cu atît mai valoroși cu cît Gabi și impresarul său, Florin Manea, au așteptat pînă în ultima clipă oferte de peste Canalul Mînecii. Măcar din Championship, dacă nu din Premiership. Au așteptat însă degeaba. Din pricina accidentării și, mai cu seamă, a comportării rebele, pedepsită recent cu o condamnare la 8 luni cu suspendare pentru tulburarea liniștii și a ordinii publice, cota lui Tamaș a tot scăzut . Iată de ce englezii, care țin la etichetă și la imagine, nu l-au vrut înapoi.

Astfel, Tamaș a devenit al 56-lea fotbalist din istorie care merge de la Dinamo la Steaua ori invers. El se alătură, dintre numele ilustre, lui Bumbescu și Dănciulescu, lui Galamaz și Vlădoiu, lui Țețe Moraru și Stelea, lui Dorinel Munteanu și Luchin ș.a.

Întrucît a demonstrat că e profesionist pe gazon, din păcate, nu și dincolo de iarbă, Gabi nu va avea probleme cu noii suporteri. În ciuda unei rezerve logice, fanii roș-albaștri îl vor adopta repede. Va avea însă de tras cu cei roș-albi, care se simt trădați. Mai devreme sau mai tîrziu însă, aceștia se vor domoli și vor accepta situația.

Personal, salut reîntoarcerea fiului rătăcitor. În ideea că, înainte de a fi tînărul ce uneori scapă caii în lucernă, Tamaș rămîne un jucător cu mult talent. Cu stofa fină. Prezența lui va contribui, ar trebui să contribuie, la întărirea campioanei noastre și, implicit, a fotbalului românesc, a reprezentării lui.

Ce va urma depinde exclusiv de modul în care purtătorul tricoului cu numărul 30 din echipa lui Gâlcă va înțelege să-și facă meseria, să fie serios, să fie responsabil. Dorinel Munteanu nu greșea deunăzi cînd afirma, judecînd lucrurile realist, că “principalul inamic al lui Tamaș e chiar Tamaș”. De aceea i-aș recomanda lui Gabi să ia aminte și, mai ales, să țină minte!