Gîlceava arabilor

După ce am scris, săptămînile trecute, despre conflictul dintre Pițurcă și Reghecampf consumat înaintea derby-ului saudit Al Ittihad-Al Hilal, cînd cel dintîi a refuzat să-i răspundă celuilalt la salut și i-a întors ostentativ spatele, cîțiva cititori mi-au atras atenția că […]

După ce am scris, săptămînile trecute, despre conflictul dintre Pițurcă și Reghecampf consumat înaintea derby-ului saudit Al Ittihad-Al Hilal, cînd cel dintîi a refuzat să-i răspundă celuilalt la salut și i-a întors ostentativ spatele, cîțiva cititori mi-au atras atenția că greșesc. Ei au apreciat că nu-i normal să-i bag în aceeași oală pe antrenorii respectivi, să-i judec la fel. Conform unei opinii mai largi, vinovat a fost Pițurcă, nu și Reghecampf, cel care, lăsînd de la el, s-a arătat dispus să îngroape securea războiului.

Surprinzător, tocmai Pițurcă s-a simțit lezat, ex-selecționerul mirîndu-se deunăzi, la DolceSport, de îndrăzneala adversarului de a-i întinde mîna! Pițurcă a început cu “Am anunțat că nu vreau să am de-a face cu el și cu nevastă-sa, care înțeleg că vorbește despre mine, deși nu știu să aibă ceva comun cu fotbalul”, ca să-și încheie declarația mitraliindu-l pe Reghe: “Cum a reușit două rezultate bune, a și început să jignească!”.

Mai tînăr cu 19 ani, Reghecampf n-a rămas dator. A răspuns țîfnos și în zeflemea. Recomandîndu-se drept coșmarul lui Pițurcă și numindu-l pe acesta un zero, l-a avertizat că “pentru a mă putea depăși, ar trebui să se mai nască încă o dată!”.
Din păcate, am regăsit în declarațiile reproduse mai sus, rostite totuși la rece, două personaje cunoscute. Un Pițurcă trufaș și ranchiunos, un Reghecampf mîndru și irascibil, fiecare cu calități și cu merite, dar și cu minusuri. Între altele, incapabili să se stăpînească, să pună piciorul pe frînă la timp.

Cum se întîmplă de regulă, internauții s-au împărțit, unii cu Pițurcă, alții cu Reghecampf. Dacă au convenit că primul, component al cîștigătoarei Cupei Campionilor Europeni 1986, și-a întrecut rivalul ca jucător, în privința carierelor de tehnicieni ale celor vizați părerile n-au mai coincis. De la “Va trebui să curgă multă apă pe Dîmbovița pînă cînd Reghecampf să ajungă măcar să se compare cu Pițurcă, darămite să-l depășească” (talpaiadului) la “Reghecampf a demonstrat ca antrenor mult peste Pițurcă” (jim brown), totul de parcă n-ar avea loc unul de celălalt!

Ca observație generală, notez că a crescut numărul suporterilor care nu-l mai înjură pe fostul selecționer, ci își aduc aminte cu nostalgie de calificările “tricolorilor” obținute cu el pe bancă. Ai zice că aceștia îl și regretă.

Chiar nu doresc, îmi displace, să alimentez o polemică lipsită de rost și de justificare. Legat de ea, nu înțeleg cum două persoane publice se coboară pînă acolo încît se insultă reciproc ca pe uliță, ca la mahala! Întristează faptul că ei insistă într-o atitudine de țațe cu mîinile în șolduri, una care nu ajută nimănui, iar celor implicați și mai puțin.

Dacă ei își imaginează că presa din Arabia Saudită nu preia ce se scrie și ce se vorbește în România, se înșală amarnic . Preia și condamnă, sau măcar ironizează, niște ieșiri în decor prin care Pițurcă și Reghecampf se fac singuri de rîs și devin ridicoli. De bunăvoie și nesiliți de nimeni.