S-a sunat deșteptarea!
“Naționala” a reușit contra Irlandei de Nord nu doar o izbîndă clară, ci și un meci mai ofensiv și mai plăcut decît în epoca Pițurcă, o prestație frumoasă și aerisită. Veți zice că mă contrazic singur după ce eu însumi […]
“Naționala” a reușit contra Irlandei de Nord nu doar o izbîndă clară, ci și un meci mai ofensiv și mai plăcut decît în epoca Pițurcă, o prestație frumoasă și aerisită. Veți zice că mă contrazic singur după ce eu însumi am titrat recent că “Iordănescu e Pițurcă II”!
Fals, deoarece m-am referit strict la faptul că noul selecționer a convocat același lot ca și predecesorul său, cu Sepsi, Mitrea, Bicfalvi și Pușcaș în rolul excepțiilor menite să confirme regula. La acest aspect m-am referit, nu la stilurile celor doi tehnicieni de a pregăti și aborda o partidă, evident diferite.
Deși sosiți la București ca lideri ai grupei, insularii au dezamăgit. S-au baricadat în propria jumătate și au ieșit rar de-acolo. Adevărat e însă și că echipa noastră a arătat mai dezinvoltă, mai directă, mai motivată. Oricît ar părea de paradoxal, chiar mai răbdătoare. Într-un fel, mai înțeleaptă. A găsit puterea să renunțe la mica ciupeală, la fotbalul eminamente precaut, eșuat în manierism și uneori chiar în plictis.
Puiu Iordănescu a lăsat senzația că i-a eliberat pe “tricolori”, că le-a ridicat vălul de pe ochi, că le-a permis să se exprime. Evident, Irlanda de Nord a însemnat doar începutul și, ca atare, nu-i cazul să ne grăbim cu concluziile. Să vedem și testul de marți.
Autorul dublei de vineri, fundașul Papp, titularizat curajos de General, a devenit eroul serii. Omul potrivit la locul potrivit în momentul potrivit, de acord. Pînă și peste el s-a ridicat însă Sînmărtean, decisiv în obținerea succesului, scînteietor, irezistibil. Fără echivoc, MVP-ul partidei.
În mod special lui Pițurcă i s-a reproșat că a amînat convocarea acestuia, lansarea lui. Că nu l-a folosit suficient, că a reacționat tîrziu și numai la presiunea suporterilor. Obiecții îndreptățite dacă socotim că mijlocașul de 34 de ani, împliniți pe 13 martie, a adunat abia 10 prezențe și 463 de minute în “națională”! În medie, o repriză de meci, asta și pentru că, înainte de a lua drumul dunelor, Pițurcă l-a scos în minutul 67 cu Ungaria și l-a introdus cu Finlanda în 49 . E ceea ce trebuie să regrete Sînmărtean, dar și noi.
În rest, mă îndoiesc însă că actualul antrenor al lui Al-Ittihad a ascultat de public. Rar am cunoscut un tip mai puțin influențabil. Totdeauna Pițurcă avea dreptate, el și numai el. Să fie ăsta un defect ori o calitate?!
În cronica transmisă imediat după finalul întîlnirii cu nord-irlandezii, am subliniat că Iordănescu n-a ezitat să-i înlocuiască pe Stancu și pe Tănase, verigile slabe ale unei garnituri în creștere de formă și de atitudine. Am crezut că, sesizînd dansul în gol al respectivilor, Generalul a intervenit la timp și, în consecință, l-am lăudat.
În realitate însă, Stancu și Tănase se accidentaseră, din care pricină s-a și renunțat la ei pentru “amicalul” cu danezii. De unde concluzia că selecționerul a schimbat de nevoie, nu de voie, amănunt ce modifică datele problemei. Dar despre asta cu alt prilej.