Ne mirăm degeaba!
Deși Kievul a controlat prima repriză a derbyului grupei J din Europa League, dominînd uneori autoritar jumătate de oră, Steaua n-a suferit foarte tare. Contrar obișnuinței, ea a cedat posesia și terenul, dar nu și-a pierdut sîngele rece. Dimpotrivă, […]
Deși Kievul a controlat prima repriză a derbyului grupei J din Europa League, dominînd uneori autoritar jumătate de oră, Steaua n-a suferit foarte tare. Contrar obișnuinței, ea a cedat posesia și terenul, dar nu și-a pierdut sîngele rece. Dimpotrivă, scăpată din încercuire, a îndrăznit să avanseze liniile și chiar a irosit o ocazie imensă în minutul 30. Rîbka a avut nevoie de ajutorul barei ca să devieze în corner șutul lui Chipciu!
Din păcate, Steaua a primit gol ca în curtea școlii și, veche meteahnă a fotbalului românesc, după o fază fixă: Sînmărtean l-a scăpat din marcaj pe Iarmolenko, iar acesta a reluat sub bară centrarea lui Belhanda. Am consemnat 1-0 la pauză pentru Dinamo, avantaj logic în condițiile în care surprinzătoarele mișcări efectuate de Gâlcă, titularizările lui G. Iancu și Cr. Tănase, n-au convins. Fără a-i imputa eșecul, Iancu s-a aflat peste tot şi nicăieri, ba a și ratat copilărește în finalul reprizei. Tănase a blocat mai des decît a construit, cu un randament minim.
Era de așteptat că Gâlcă să sesizeze că, beneficiind de un singur închizător de meserie, Prepeliță, formația lui nu închide suficient, din care pricină riscă inutil. Și că îi trebuie un plus de agresivitate, că are nevoie de pumn. A schimbat însă mai tîrziu, după opinia mea, prea tîrziu! L-a scos, firește, pe Iancu, în locul căruia l-a introdus pe Stanciu, pe care însă îl va chema repede pe margine pentru a apela, în disperare de cauză, la Rusescu!!!
Pe fondul unui joc de contre, rapid și spectaculos , Kraveț și Lens puteau mări diferența la fel cum Varela și Sînmărtean puteau egala. Spre sfîrșit, au izbutit să marcheze și gazdele, și oaspeții, partida încheindu-se 3-1, victorie pe deplin meritată a Kievului.
În ciuda faptului că a arătat ceva calitate, nu cîtă am fi dorit, campioana României a plecat steagul în fața unui adversar, să recunoaștem bărbătește, mai robust, mai decis, mai puternic. Să nu ne mirăm însă la infinit deoarece a fost învinsă de o echipă în care s-a investit de opt-nouă ori mai mult. Dacă Dinamo a dat 11 milioane de euro pe marocanul Belhanda, cel mai scump dintre jucătorii săi, Steaua a scos maximum 1,8, cît a plătit pe Cr. Tănase, de șase ori mai puțin. Veți spune că, fie soare, fie ploaie, fie vînt, ne întoarcem obsesiv la bani, decretînd că valoarea unei formații nu depinde exclusiv de sumele cheltuite cu ea. De acord, nu depinde exclusiv, dar depinde într-o proporție importantă. Ne place, nu ne place, cine investește mai mult reușește mai mult.